Sunt filolog ”la bază”, dar zău, nu reușesc să deosebesc, după vorbă, un rus de un ucrainean. Sunt limbi prea apropiate. Dar am o scuză: adesea nici ei nu știu bine dacă sunt ruși sau ucraineni. Să tot fie vreo cincisprezece ani de atunci, vorbeam cu un informatician din Harkov, de ceva vreme stabilit în Franța. Nu m-a răbdat inima și l-am întrebat direct: Kirill, ești rus sau ucrainean? S-a gândit o clipă, apoi mi-a răspuns: și una, și alta – mama rusoaică, tata ucrainean.
Operațiunea ”anti-nazistă” din Ucraina s-a cam împotmolit în noroaiele primăverii. Kremlinul s-a hotărât să schimbe foaia, trecând la bombardarea de școli și maternități. E de înțeles că militarilor ruși ideea nu le-a surâs: în toată istoria milenară a slavilor de nord, numai bolșevicul Iona Iachir a avut ideea criminală să pustiască cu tunul orașele ucrainene. Iar pentru aceasta a trebuit să apeleze la mercenari chinezi, că rușii nu voiau să tragă în verii lor.
Dar domnul Putin ținea morțiș la ideea sa și i-a cerut protejatului său, Ramzan Kadîrov, 10.000 de mercenari islamici, pentru a instaura teroarea în teritoriile ”eliberate de fascism”. Puțini ”kadiroviști” au venit, mulți au șters-o când au aflat care-i treaba. Fiindcă știu bine că ucrainenii nu-i vor ierta nici în mormânt, așa cum n-au iertat niciun năvălitor islamic care a îndrăznit vreodată să intre pe pământul lor. Decât să fie înmormântați cu o bucată de slănină pe piept, pierzând Paradisul lui Allah, au preferat să dezerteze. Astfel, din mintea lui Vladimir Putin și de sub stiloul ministrului ”apărării”, Serghei Șoigu, a apărut ideea recrutării și aducerii în Ucraina a 13.000 de mercenari islamiști din Siria, mai necunoscători. Ca să facă pustiire temeinică.
E o idee stranie din multe puncte de vedere. Mai acum câteva zile, Vladimir Putin susținea că, de fapt, ”nici nu există ucraineni: sunt toți ruși”. Să aduci mercenari musulmani ca să căsăpească ”ruși”? De aceea, ideea n-a fost bine primită de comandanții de pe câmpul de luptă, iar Kremlinul s-a văzut nevoit să demită opt generali, pentru ca să amuțească criticile.
Pe generali îi poate demite, dar cu poporul rus e mai greu. În rândul rușilor, confruntați cu inițiativa oficială de aducere de luptători arabi sau ceceni, pentru a-i măcelări pe ucraineni, se răspândește exploziv sloganul „E rușinos să fii rus”. La care purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a răspuns: „Unui rus adevărat nu îi este niciodată rușine să fie rus”. Nici măcar atunci când angajează pe bani grei lepădături de prin Siria ori Cecenia, să-i omoare verii ucraineni.
Dar ce-o fi însemnând rus ”adevărat” în viziunea regimului Putin? Întrebat de presa străină, domnul Peskov a explicat: „Dacă cineva spune astfel de lucruri, atunci pur și simplu nu e rus”. Deci, în viziunea lui Boier Peskov, rușii ”adevărați” sunt aceia care nu cârtesc, nu pun la îndoială hotărârile Tătucului. Ruși supuși, precum șerbii și iobagii din vremurile Țarului.
Pentru a înțelege deciziile actuale ale unui Stat, trebuie să-i înțelegi istoria. Istoria Rusiei moderne începe la 1700, cu dezastrul de la Narva. Țarul Petru I, cu 35 – 40 mii de militari, a început asediul acestui oraș, pe atunci suedez. Carol al XII-lea, regele Suediei, a decis să despresoare orașul și a atacat ... cu numai 12 mii de militari. În pofida logicii numerelor, într-o singură după-amiază, armata rusă a suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând 173 de tunuri. Vestea s-a răspândit în întreaga Europă. Cum în acea vreme nu exista un sistem european de securitate colectivă, deci nu existau instrumente de Drept Internațional care să protejeze Rusia, asta a stârnit multe pofte. Atât Țarul, cât și generalii săi, boierii săi și Biserica ... sa au înțeles că încă un asemenea dezastru ar șterge Rusia de pe harta Europei. Toți aveau de pierdut!
Boierii erau oligarhii acelor vremuri, aveau economia Rusiei pe mână. Episcopii erau kaghebiștii acelei epoci: cunoșteau tot ce mișcă în țară. Generalii erau tot generali. Iar aceștia au fost cei trei stâlpi pe care Petru I și-a ridicat Împărăția. Țar, armată, nobilime și cler au încheiat un pact social sui-generis, care a transformat Rusia în Imperiu. Au convenit că, asemeni Împăratului Bizanțului, Împăratul Rusiei era singur stăpân, după Dumnezeu. Singura sursă de Putere. Pe această temelie, Petru I a trecut la modernizarea Rusiei. Dar el, și numai el hotăra câtă modernizare se face, unde și cum se face aceasta. A desființat Duma boierilor și a guvernat printr-un Senat restrâns, de el numit – dar magnații au beneficiat de creșterea economică. A desființat Patriarhia, înlocuind-o cu un Sinod restrâns, de el numit și care lui îi raporta. Tot el numea și generalii, și boierii, și episcopii. În schimb, el era singurul responsabil, dacă lucrurile merg prost. Și nu avea dreptul la sentimente personale. Lucrurile au mers prost cu Alexei, fiul său și urmașul la tron, care a refuzat explicit și public Pactul Imperial, încercând să-și constituie propriul grup de susținători. A fost omorât în chinuri: Țarul este Unul Singur. Precum Dumnezeu!
De fiecare dată când acest pact crud a fost încălcat, Stâlpii Puterii s-au cutremurat, răsturnând Împăratul nevrednic. La jumătatea anilor 1700, Imperiul Rus se afirmase drept una dintre marile puteri ale Europei. Tocmai învinsese Prusia când, în 1762, la Putere a venit alt Împărat nevolnic, Petru al III-lea. Care s-a apucat să comploteze cu învinșii, cu prusacii, punând la cale împărțirea Poloniei cu aceștia. Constatând că noul Împărat era nedemn de Pactul Imperial, generalii, episcopii și magnații au decis să-l constrângă să abdice. În locul său a fost încoronată soția sa, Ecaterina – devenită curând văduvă, fiindcă soțul neisprăvit a murit... de hemoroizi. Prima grijă a Ecaterinei, intrată în Istorie ca Ecaterina cea Mare, a fost să modernizeze Rusia. Dar ea și numai ea decidea ce, cum și cât se modernizează! Când liderul cazacilor, Emilian Pugaciov, a încercat să desființeze șerbia și, pe această bază, să-și constituie propriul Centru de Putere, a fost prins și executat, iar sprijinitorii săi au fost vânați fără milă: Țarul este Unul Singur!
Exact la fel funcționează Imperiul Neo-Țarist al lui Vladimir I. Rusia este în plin proces de modernizare – dar Vladimir I stabilește ce, cum și cât se modernizează. Liderul cazacilor, Zelenski, a contestat Pactul Imperial și pretinde ca Ucraina să-și constituie propriul sistem de alianțe, devenind un Centru de Putere independent, recunoscut internațional. Cei 10 magnați (astăzi se numesc oligarhi) din Senatul numit de Vladimir I au sărit în sus: dacă cheful ăsta de independență se întinde în rândul republicilor federative? Azi-mâine ne trezim că provinciile nu mai vor să ne dea partea cuvenită Moscovei, de 40 – 60% din valoarea exporturilor! Vladimir I și-a chemat mai întâi episcopii, scuze fesebiștii, și i-a întrebat: „Care e situația din Ucraina?” Fesebiștii, dedulciți la fonduri operative copioase, i-au raportat că l-au lucrat temeinic pe rebelul Zelenski, a cărui putere atârnă de un fir de păr. Apoi Vladimir I l-a chemat pe șeful generalilor, Șoigu, care i-a raportat că Armata, modernizată la un cost de peste 300 de miliarde $, e puternică, puternică.
Și a urmat dezastrul, Narva bis: întreaga lume a văzut cum ard tancurile modernizate, cum echipajele montează somiere și grilaje peste turele pentru a se feri de rachete, cum militarii o iau la fugă pe câmp deîndată ce primul TAB explodează – mai bine să mori de glonț decât ars de viu.
Ce mai, tigrul e cam... de hârtie. Că blindajul s-a furat. Cine e de vină? Țarul s-a întors împotriva propriilor generali: 8 au fost demiși în ultimele zile. Apoi Vladimir I s-a întors împotriva Nesfântului Sinod al FSB, ex-KGB. Generalii Beseda și Boliuh, care conduceau Direcția Generală Informații Externe a FSB, sunt în arest la domiciliu, acuzați că au inventat agentură, băgând în buzunar banii pentru plata presupușilor informatori-trădători. Îi așteaptă Curtea Marțială.
În aceste zile, marii boieri, oligarhii hoți din anturajul lui Vladimir I, au ajuns să se teamă pentru viața lor: verifică ceaiul să nu fie fosforescent și deschid ușa doar cu mânușă, să nu fi pus careva ”muștar” pe clanță. Se tem degeaba: Vladimir I nu se poate întoarce împotriva lor. Fiindcă alde Gennady Timchenko, Arkadi și Boris Rotenberg, Alisher Usmanov știu traseul banilor: cum au dispărut zeci de miliarde din Bugetul Armatei și cum au reapărut în conturile verilor lui Putin, colegilor kaghebiști ai Țarului și în cele ale vechiului său prieten, nașul Roldugin. Încet-încet, boierilor lui Putin le trece spaima și încep să șușotească: doar pierd miliarde zilnic, nu?
Vladimir I știe că e în impas: Stâlpii Puterii sale se clatină, îi trebuie vinovați, să-i arate cu degetul la TV. Și știe bine că dacă-i acuză pe Beseda, Boliuh și ceilalți generali FSB, aceștia vor povesti cum, încă din 1991, viitorul Țar a fost plasat de KGB ca responsabil cu investițiile străine al primarului din St. Petersburg, Sobceak – calitate în care a eliberat mii de licențe de export fără a avea dreptul, în schimbul unui parandărăt de 25... 50%, așa cum a constatat chiar Consiliul municipal. Iar apoi vor povesti cum chiar ei, șefii spionilor, i-au construit lui Vladimir I un vast imperiu prin paradisuri fiscale, și vor scoate la iveală cazul companiei imobiliare SPAG din St. Petersburg, care a spălat inclusiv banii Cartelul din Cali. Caz investigat de autoritățile germane acum ceva ani.
Bun, atunci îi va judeca, în proces public, pe generalii Armatei. Dar știe bine că aceștia vor povesti cum chiar el, Împăratul, a pus în fruntea Apărării un amic de-al său, Șoigu, inginer mare amator de șamanism siberian, care a fost numit general cu 4 stele fără a fi comandat măcar un pluton, la viața lui. Și ale cărui ordine sunt cauza dezastrului militar. Și vor continua povestind cum Vladimir I era încă din 1992 în relații cu mafia din Tambov, care încet-încet a penetrat industria de apărare, vânzând-o la fier vechi.
Să-i aducă în fața judecătorilor pe boierii din anturajul său, oligarhii? Păi ăștia se vor apuca să povestească despre Cooperativa Ozero – mega-afacerea față de care cele 2 miliarde $ de care vorbesc Panama Papers sunt joacă de copii. Și ei, și el știu că nu poate! S-a prins chiar și cel mai apropiat complice al său, Lukașenka – Piratul-Aerului, care acum se codește să i se alăture, nu vrea să-și trimită soldații la moarte, nedorind să-l apuce, pe nepusă masă, vreo criză de hemoroizi, dintr-acelea fatale. Că are o vârstă...
Încet-încet, Vladimir Putin le apare rușilor sub adevăratul său chip: un nevrednic, vinovat de a-și fi scăpat din mână anturajul și de a fi provocat un dezastru economic și militar. Dacă lucrurile merg tot așa, s-ar putea să sfârșească precum soțul Ecaterinei! De aceea, Putin are nevoie, și încă repede, de o victorie. Una strălucită, sărbătorită cu artificii și salve de tun, una care să-i facă pe ruși să uite furăciunile, mormanele de tancuri calcinate, civilii măcelăriți, sicriele de cherestea ieftină și mirosul de carne arsă. Să redevină ruși ”adevărați”: sclavi, șerbi, iobagii săi!
Țarul Vladimir a reînviat bătrânul monstru, Imperiul. Acum trebuie să se arate vrednic, să respecte Pactul Imperial, să-l hrănească cu sânge. Așa cum Petru I l-a hrănit cu sângele fiului său. Așa cum Ecaterina cea Mare l-a hrănit cu sângele soțului său. Țarul Vladimir vrea să hrănească acest strigoi, Imperiul, cu sângele verilor săi, ucrainenii. Cu mintea împăienjenită, crede că poate lua ostatec un întreg popor. Și să-l măcelărească, cu câteva mii de killeri, recrutați de Wagner.
Degeaba! Mai devreme sau mai târziu, situația se va dezlega la modul tradițional: stafia lui Koba-Stalin încă bântuie culoarele Kremlinului. La bătrânețe, când și-a pus împotrivă Armata, KGB-ul și Biroul Politic, Tătucul a pățit-o de la o sticlă de apă minerală Borjomi, copios asezonată cu șoricioaică. Și Țarul Vladimir e cam în aceeași situație: și-a pus în cap oligarhii, Armata și FSB-ul. Ar face bine să bea numai de la robinet, și din căușul palmei. Că și de la pahar i se poate trage.
TUDOR PĂCURARU