Limuzina Mercedes 230 Cabrio e fabricată în 1940, are 2.300 cmc., nu apare în niciun catalog auto şi costă peste 100.000 de euro. Motorul original de 57 CP poate atinge 120 km/h.
Cei mai mulţi bărbaţi sunt înnebuniţi după cele tinere. Cu corpul sculptural, lucrat în săli de forţă, manual. Unii le preferă pe cele de vârsta a doua sau a treia. Ultimele sunt, chiar, cele mai râvnite.
Cu forme ori rubensiene, ori ascuţite, de anduranţă. Dacă aduci acasă la tine una de 70-80 de ani, eşti de invidiat. Pizma cea mare e, însă, dacă îţi împarţi viaţa cu o nonagenară. Unii ar putea spune că sunt preverşi, gerontofili. Sunt ei, colecţionarii de maşini de epocă.
Mustang, Cadillac, Morgan, BMW sau chiar ARO-uri şi IMS-uri care făceau furori pe vremea bunicilor le pun acestora sângele în mişcare. Vedeta de azi e un Mercedes 230, din ’40, pe a cărui banchetă se presupune că ar fi stat însuşi Hitler.
Ford T Speedster, din 1912, cu faruri pe acetilenă
Aproape 90 de „manechine” cochete, cu vârste cuprinse între 40 şi aproape 100 de ani, machiate şi cosmetizate profesional, îşi expun astăzi şi mâine rotunjimile celor amatori de „dame” la a doua tinereţe sau chiar la vârsta senectuţii. Defilarea are loc pe „cat-walk”-ul improvizat în faţa şi în looby-ul World Trade Plaza, din Bucureşti. Decana de vârstă a expoziţiei e celebra Ford T. Numai că maşinuţa, proprietate a familiei Axel şi Stela Kohnen, e ceva mai specială.
E un Ford T Speedster, decapotabil, din 1912, cu motor de 2.990 cmc, care „mănâncă” 22 de litri de benzină la suta de kilometri. Distracţia e că farurile şi proiectorul se aprind pe acetilenă. „Cine să mai pornească butelia de acetilenă? Sărim în aer aci! Nici nu ne dau voie pompierii”, sare ca ars Nicu Apostol, preşedintele Clubului Vehiculelor de Epocă. Altfel, maşina, adusă din SUA anul trecut, e perfect funcţională şi înmatriculată legal. Costă undeva spre 100.000 de euro.
„Modelul ăsta nu există în niciun catalog!”
Mai mult de 100.000 de euro costă ceea ce proprietarul ei presupune că ar fi chiar maşina personală a lui Hitler. Un Mercedes 230 Cabrio, fabricat în 1940, de 2.300 cmc.
Motorul original are 57 de caiputere şi poate atinge 120 km/h. „Modelul ăsta nu există în niciun catalog. Şi eu, şi alţi cunoscători am căutat-o ani în şir. N-o să mă credeţi, dar nici pompă de benzină nu are. N-are preţ. Cu una identică a intrat Hitler în Polonia. Claxoanele şi proiectoarele le am acasă. La fel şi motorul, care e funcţional. Barele de protecţie le-am pus eu. Am pus acum un motor de Cobra, că-l iau cu o sută de euro. Habar n-am cum a ajuns maşina asta în România…”, se laudă proprietarul, inginerul TCM-ist Dorel Goleanu, un braşovean plecat în State în ’86.
A lucrat la GM şi a prins drag de maşinile vechi când a realizat că pot fi o afacere. Trimitea video-uri în ţară, prietenii le vindeau pentru el şi cumpărau maşini vechi. A avut 18 bucăţi. Acum nu vrea să spună câte are. „De asta m-am săturat! Nici n-o mai spăl!”, bravează colecţionarul, în timp ce o mângâie afectuos. Apoi, ne arată într-o revistă veche o poză cu Führerul în maşina sa. La prima vedere sunt identice.
Decât nevastă, mai bine maşina preferată
Nicu Apostol se laudă şi el cu un Rolls Royce Silve Shadow, din 1970. Maşina are volanul pe dreapta şi nu e recondiţionată. „Mai am acasă încă opt!”, face pe grozavul colecţionarul. La fel de fudul e Viorel Burcea, un agent de poliţie din Giurgiu căruia i-a picat cu tronc acum trei ani un Opel Record 1700 din 1968. A băgat în el 2.500 de euro şi acum îl poate vinde cu 20.000. „Gândeşte-te că am muncit în fiecare zi, două-trei ore, după program şi în weekenduri”, se umflă în pene „curcanul”.
La întrebarea la ce ar renunţa mai întâi, la maşină sau la nevastă, poliţistul e în dubiu: „E cea mai dificilă întrebare! Nu se pune întrebarea asta! Răspunsul poate fi periculos!”. A vopsit maşina într-un bleumarin clasic, inspirat din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chestionat similar, Dorel Goleanu e tranşant: „Sunt la a treia nevastă! E limpede, nu?”.
Cadillac de Ville, din ’59, cu motor de 7.030 cmc
Un monstru de 5,30 m, cu coarne de bizon ataşate pe capota motorului, fură privirea oricui. E un Cadillac de Ville Convertible, din 1959. Are un motor de-a dreptul uriaş, de 7.030 de centimetri cubi, care înghite 18 litri la suta de kilometri, la cei 349 de cai-putere ai săi.
Încă mai prinde viteza de 195 km/h. E de vânzare pentru numai 35.000 de euro. Un admirator concluzionează: „Vezi, o maşină ca asta e mai scumpă ca o amantă! Pe aia o ţii cu un buchet de flori sau cu o masă la restaurant. În asta trebe’ să bagi bani, nene!”.
DE VĂZUT Morgan de colecţie
O bijuterie care la anul va împlini 50 de ani a luat ochii pasionaţilor de maşini de epocă. Un „Morgan + 4”, roşu, din 1961, cu motor Triumph de doi litri, pe benzină cu carburator. Maşinuţa prinde şi acum, la vârsta ei, 140 de kilometri la oră.
Aparţine lui Eugen Postolache, preşedintele Morgan Club România. Reprezentantul său, italianul Aldo Sforza, are şi el unul identic, dar alb. „La toate Morganurile, caroseria e la fel, doar motorizarea diferă. De aceea, costă între 50.000 şi 150.000 de euro”, explică italianul.
„Aceste maşini sunt nepreţuite! E ca la vinuri, vechimea dă valoarea!”, NICU APOSTOL, preşedintele Clubului Vehiculelor de Epocă