Medicii clarifică: sinuciderea este o boală

Mediatizarea actelor de suicid creşte numărul sinucigaşilor. Doctorii recunosc greu simptomele, iar preoţii nu sunt de ajutor.

Depresia este boala care, în următorii 20 de ani, va deveni principala cauză de morbiditate şi mortalitate la om, anticipează sumbru dr. Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru la Clinica Sapiens, investigator asociat în cadrul Grupului de studiu al suicidului al Universităţii McGill din Montreal, Canada.

Mai mult, "suicidul este o boală care se conexează cu afecţiuni asociate cum ar fi: depresia, abuzul de substanţe, tulburare de personalitate sau abuzul fizic şi sexual în copilărie", decretează psihiatrul.

Creşte riscul la depresivii care nu fac tratament

"O prezentare romanţată, glorificată, detaliată şi filigranată a suicidului în mass-media cauzează creşterea ratei de suicid la populaţie în următoarele săptămâni, până la jumătate de an", spune expertul în sinucideri Gabriel Diaconu.

Cum suicidul Mădălinei Manole a fost intens mediatizat, doctorul e tranşant: "Afirm că vom asista la o creştere a tentativelor de suicid la categoriile de risc. Prin asta înţeleg oamenii care au boli mintale nediagnosticate sau cei care au aceste afecţiuni, dar nu sunt sub tratament".

"Sunt scandalizat că BOR consideră suicidul un păcat capital!"

Psihiatrul are în faţă o coală A4, pe care sunt desenate cu pixul o sumedenie de steluţe. "E de la o pacientă care, când e nervoasă, îmi rupe foile, iar când vrea să se omoare desenează steluţe. Ultima oară a vrut să-şi ia viaţa cu un parfum scump!", explică doctorul.

"Dacă un depresiv vrea să se omoare, n-ar veni să citească din «Evenimentul zilei» cum să o facă. Dă pe Google şi obţine informaţii detaliate. Omul are acces la informaţii indiferent dacă presa se autocenzurează sau nu", mărturiseşte specialistul. Australia a interzis recent accesul la diverse site-uri cu astfel de informaţii.

Cu toate acestea, există forumuri unde oamenii vorbesc liber despre sinucidere. "Sunt oameni care suferă de boli incurabile ce aleg să moară, cu demnitate, unde au voie... În Elveţia, Olanda şi chiar Italia, suicidul asistat e decriminalizat. Eu sunt scandalizat că Biserica Ortodoxă Română consideră suicidul un păcat capital, cu toate că se ştie că 95 până la 99% dintre sinucigaşi suferă de o boală psihică".

Un cocktail exploziv: depresie plus alcool

"Primul episod al depresiei - nu este aproape de medic. E vorba de o tristeţe care nu se modifică. Omul nu se mai poate înveseli. Doi, persoana remarcă, spontan, că nu se mai bucură de lucruri care le provocau plăcere. E vorba de o anestezie dureroasă. Viaţa devine dintr-un film color unul în sepia. Gândirea devine polară. Ori alb, ori negru", dezvăluie debutul bolii medicul şcolit în Canada.

Tot el insistă asupra faptului că jumătate din vină, pentru depresii, o poartă lista de gene: "Dacă mama a avut depresie, copilul are şanse să moştenească boala! Majoritatea actelor de suicid se petrec devreme în istoricul bolii. Printre primele episoade depresive. Sunt oameni care au avut trei episoade şi s-au omorât, şi alţii, cu 30, care trăiesc. Simpla existenţă a depresiei nu explică în totalitate suicidul. A doua mare cauză a acestui gest fatal, în contextul depresiei, este dependenţa de substanţe. Cel mai frecvent e alcoolul. E un cocktail exploziv!".

"Medicii nu sunt antrenaţi să recunoască depresia"

Revenind la cazul Mădălinei Manole, tânărul medic este circumspect: "Această femeie a fost văzută, în urmă cu mai puţin de o lună, de un medic care a considerat că e bine să fie externată. Nu ştim dacă ea a cerut asta sau familia sa. În momentul în care medicul a fost de acord ca ea să plece acasă, şi-a asumat responsabilitatea că ea va încerca din nou. Peste 90% dintre sinucideri survin după o tentativă ratată şi se petrec în prima săptămână după externare. O proporţie zdrobitoare dintre sinucigaşi au fost consultaţi în ultima lună de viaţă de un doctor. Acest lucru arată că medicii sunt insuficient antrenaţi pentru a recunoaşte semnele bolii depresive şi cele ale iminenţei de suicid!".

Popii sunt buni consilieri, dar nu tratează boli psihice

Gabriel Diaconu este împotriva părerii generale că sinuciderea e o laşitate. "E o porcărie să vină cineva să pună o astfel de ştampilă pe o boală la fel cum ar fi diabetul sau ulcerul. Depresia e o boală unică, independentă de alte lucruri. E mai degrabă excepţia, şi nu regula! În altă ordine de idei, e un mit cum că cei care suferă de o maladie incurabilă au un risc mai mare de suicid doar pentru că au această boală. Oamenii vulgarizează foarte mult depresia. Sunt o mulţime de oameni care se tratează prin mijloace alternative. Cum ar fi şi cazul Mădălinei Manole, care s-a consultat cu preoţi şi bioenergeticieni. Preoţii pot să fie foarte buni consilieri, dar, cum nu te tratează de diabet, nici de depresie nu te vindecă. Soluţia, în 2010 e una de tip «şi-şi», nu «sau-sau». Adică medicamente, plus consiliere sau psihoterapie!", punctează psihiatrul.

METODELE MODERNE DE VINDECARE

Blamatele şocuri electrice sunt din nou la modă

Primul şi cel mai important tratament al depresiei este cel medicamentos, spune doctorul Gabriel Diaconu.

"Dacă episodul e uşor sau moderat, la fel de eficientă s-a dovedit a fi şi psihoterapia cognitiv-comportamentală. Mai sunt posibile şi alte forme de psihoterapie, dar pentru care există mai puţine dovezi: terapia inter-personală, cea sistemică familială şi terapii scurte psihodinamice. În cazurile severe de rezistenţă la tratament, în ultimii zece ani, s-au perfecţionat şi alte tehnici. A revenit la modă, mai ales peste Ocean, terapia electroconvulsivantă. Adică şocurile electrice. Mai este şi stimularea transcranială magnetică, în care o bobină e folosită la stimularea neuronilor din lobul frontal. Ultima pe listă se numeşte, tehnic, TDCS şi este o stimulare cranială cu curent electric microvoltat", intră în amănunte psihiatrul specialist în depresii şi sinucideri. Toate acestea, cu excepţia ultimei, sunt patentate.

"Această femeie a fost văzută, în urmă cu mai puţin de o lună, de un medic care a considerat că e bine să fie externată. În momentul în care medicul a fost de acord ca ea să plece acasă şi-a asumat responsabilitatea că ea va încerca din nou.", GABRIEL DIACONU, medic psihiatru