Fanii tricolorilor noştri au fost cu o clasă peste cei ai tricolorilor francezi.
Marea galbenă“ s-a revărsat luni peste „Letzigrund“, cu vreo două ore înainte de fluierul de start al partidei Franţa-România. Când vine vorba despre fotbal, părem mai aproape de Balcani. Nu intrăm pe stadion ca occidentalii, când mai e doar un sfert de ceas până fluieră „omul în negru“. Nu ne place nouă. De fapt, „meciul din tribună“ asta a fost: o luptă între apucăturile „orientale“ (ca tradiţionalul „Huoooo!“ strigat aiurea-n tramvai) şi comportamentele „vestice“ (ca aplauzele oferite generos şi adversarilor).
O vreme, suporterii francezi au fost doar mici insuliţe albastre pierdute prin peluză. Apoi „les bleus“ s-au înmulţit, reuşind să-i depăşească pe „les jaunes“. Să tot fi fost vreo 17.000 din totalul de 30.585 de spectatori, câţi a anunţat UEFA.
În materie de show însă, fanii tricolorilor noştri au fost cu o clasă peste „cocoşi“. „Galbenii“ din tribuna a doua nu arătau deloc precum aceia ironizaţi în gagurile britanice. Nu erau nici prea bronzaţi, nici prea umflaţi. Şi nici mari iubitori de metale ca Nicolae Puiu, fostul patron de la FC Oneşti. Cei mai mulţi erau europeni în devenire. Fumuri de compatrioţi Un domn cu şapcă pe care scrie cu litere de-o şchioapă „FC Vaslui“, echipat „regulamentar“, cu trening şi pantofi cu toc mic, parcă ar şti că tocmai am scris rândurile de mai sus şi vrea să ne contrazică, ţipând, în dulşili grai moldovenesc, după cumnată şi nepoată: „Haidiţi, hăi, şie faşieţi atâta? Aduşeţi cârnaţii şeia?“.
Un cuplu de mondeni, probabil din Capitală, îşi etala genţile şi ochelarii de fiţe. Ea striga piţigăiat „Hai România!“. El râdea cu un soi de nechezat „cool“. Pete de galben într-o tribună „uni“ la care visau sponsorii naţionalei acum câţiva ani.
Bannerele azvârlite de români peste marginile lui „Letzigrund“ spun totul despre apetitul european al conaţionalilor noştri. Ideea centrală aşternută pe pânză de fani: „Am împânzit Europa, acum o cucerim!“.
Semn că nu-s toate chiar la locul lor, în sectorul românesc răsărea, din loc în loc, fum de ţigară. O miniarmată de „Winnetou“ de-ai noştri sorbea cu nesaţ din „pipa păcii“, deşi fumatul este interzis pe „Letzigrund“. Interzis însă nu are sens obligatoriu în limba română. Imnul karaoke Bila asta neagră e ştearsă rapid de atitudinea din timpul intonării „Marseillezei“. S-a început cu un fluierat uşor, acoperit repede de strigătele disperate ale „aripii civilizate“, de data asta mai puternică: „Nu, nu, nu aşa, să aplaudăm, să nu ne mai facem de râs prin lume!“. Şi s-a aplaudat şi apoi s-a cântat „Deşteaptă-te române“.
Ca niciodată. Au cântat şi fanii, au cântat şi jucătorii. Ce-i drept, fanii au cam tras cu ochiul pe ecranul gigant unde curgeau versurile, ca la karaoke. Şi s-a jucat fotbal. Ai noştri la micuţa ciupeală, francezii bâjbâind prin epoca „după Zidane“.
Zürich, pământ românesc
Între timp, în tribune, românii continuau să construiască un lucru care se vede rar în ţară: solidaritatea. O făceau bătând sacadat din palme şi strigând ceva care nu se mai aude decât pe stadioane: „Mândru că sunt român! Ole!“.
„Marea galbenă“ s-a mutat apoi pe străzile Zürichului şi parcă au mai dat o dată turcii, ca sâmbătă. Combinaţia latină (italo-franco- română) de pe străzile oraşului i-a fost fatală urbei elveţiene, gunoierii având cel mai mult de lucru de la începutul turneului şi până acum. Românii s-au retras mai repede la dormitoare decât, de pildă, nemţii, fanii tricolorilor fiind descurajaţi de preţurile piperate practicate în ţara „văcuţelor fericite“. Cei mai mulţi trăgeau de un cârnat de 5-6 euro care să le ţină de foame toată noaptea.
Corespondenţă din Zürich
ULTIMELE ŞTIRI DE LA EURO 2008:
Jucătorii îi cer lui Piţi să schimbe tactica!
COMENTARIUL MECIULUI SPANIA - RUSIA
Ursul rusesc a jucat cum au cântat spaniolii
Italienii: „Trebuie să batem România“
Răducioiu: „Sper să nu fie cel mai slab meci!“ --------------------------------------------------------------------------- Am blocat cheia franceză
COMENTARIUL MECIULUI ROMÂNIA - FRANŢA 0-0
Piţurcă: "Cu Italia, veţi vedea un Mutu mai periculos"
Secretul apărării fier-beton: patru stoperi