Meciul România -Kosovo între istorie și fotbal. Kosovo a acționat premeditat și în mod clar, România are de pierdut diplomatic
Am citit opinia lui Mihai Stoichiță că România și Kosovo nu au de împărțit nimic. Se vede că la nivel cultural, Mihai Stoichiță nu e tocmai „specialist”. Sau este așa cum îi califica Amza Pellea pe „specialiștii” din scheciul despre blocurile din București. Întrebarea lui Mihai Stoichiță „ce să avem noi cu ei?” mi se pare penibilă. E similară cu replica din „D-ale carnavalului” de I.L.Caragiale când amantul înșelat de amantă cu un neamț ce se îndrepta spre Bulgaria în timpul războiului din 1877, se întreba: „Ce să caute, domle neamțul în Bulgaria”?
România nu are relații diplomatice cu statul Kosovo
România nu are relații diplomatice cu statul Kossovo din simplul motiv că nu-l recunoaște, după ce statul respectiv și-a proclamat independența sub auspicii americane în 2008. Ce nu înțelege Mihai Stoichiță și, evident, n-are de unde să înțeleagă fiindcă asta e, cultura generală și istoria nu sunt în general apanajul oamenilor din fotbal (Mircea Lucescu și Cornel Dinu sunt excepții notabile!), este că fotbalul este o unealtă diplomatică. Am să mă justific.
România a debutat fotbalistic în arena internațională cu un meci Iugoslavia-România pe 8 iunie 1922, la Belgrad. Era meciul amical în cinstea relației dinastice Iugoslavia-România. Regele lor, Alexandru se căsătorea cu prințesa noastră, Mignon, regina Maria a Iugoslaviei, fiica regelui Ferdinand și a Reginei Maria. România a câștigat atunci cu scorul de 2-1.
Noi nu recunoaștem Kossovo din două motive. Unul, suntem prieteni vechi cu sârbii (ca și cu Iugoslavia de altfel), suntem vecini cu ei. A recunoaște Kosovo, devenim de facto inamici cu un vecin. Al doilea motiv este că dacă, prin absurd, s-ar găsi „vreo minte luminată” prin MAE să facă asta, imediat așa-zisul Ținut Secuiesc din Transilvania ar găsi în gestul României un precedent. Adică ar găsi un precedent pentru autonomie și chiar independență.
România-Kosovo a avut un precedent la CM 1982 din Spania în meciul Franța-Kuweit
Fiind un cititor pasionat de istorie fotbalistică, mi-am revăzut câteva lucruri de prin arhiva sentimentală. Așa am ajuns la CM 1982, găzduit de Spania. Situația la care mă refer este din 21 iunie 1982. Atunci, în Grupa D, s-a jucat meciul Franța-Kuweit. La scorul de 3-1 pentru Franța, „Cocoșul galic” s-a desprins la 4-1., prin reușita lui Giresse. Meciul era arbitrat de arbitrul sovietic Miroslav Stupar (ucrainean din Stanislav, actualul Ivano-Frankivsk, acum în vârstă de 83 de ani). Kuweitienii au protestat. Au spus arbitrului că ei au auzit un fluier asemănător cu fluierul arbitrului și s-au oprit, iar francezul a continuat și a marcat. Fluierul s-ar fi auzit din tribune. Așadar, ei au cerut anularea golului francez. Arbitrul a fost de neinduplecat dar s-a produs un fapt care a rămas în istoria fotbalului.
Sheikh-ul Fahid Al-Ahmad Al-Sabah, fratele suveranului din micuțul stat de la țărmul Golfului Persic, Preşedintee Federaţiei din Kuweit a intrat pe teren și a făcut semn jucătorilor să iasă de pe teren. Golul a fost anulat de arbitrul sovietic. Meciul s-a reluat, francezii au înscris din nou pentru 4-1 prin Bossis. FIFA a luat două măsuri: șeicul care a intrat pe teren a primit 10 000 dolari amendă iar arbitrul sovietic a fost exclus pe viață din competițiile FIFA și din rândul cavalerilor fluierului cu ecuson FIFA.
FRF ar trebui să se consulte cu MAE
Nu am luat în calcul și episodul din meciul tur. Consider că FRF trebuie să solicite organizatorilor competițiilor internaționale și europene de fotbal să nu mai joace cu selecționata din Kosovo. Pur și simplu, România a fost de două ori jignită, evident, deoarece nu recunoaște statul kosovar. Am spus-o și în trecut, o spun și astăzi, când nu recunoști diplomatic un stat în mod oficial, nu este productiv să joci fotbal cu ei în mod oficial.
Sunt istoric de profesie, amator total în ale fotbalului. Să nu uităm că la începutul unui meci de fotbal, se intonează primul, imnul oaspeților iar căpitanii schimbă fanioanele naționale la mijlocul terenului înainte de primul fluier, fluierul de start al partidei. Ori, dacă un imn al unui stat pe care nu-l recunoști oficial se cântă pe teritoriul tău, dacă un cetățean al tău schimbă fanioane cu un cetățean al acelui stat, de facto, nu respecți politica oficială a statului tău.
Epilog
Evident v-ați întreba ce se întâmplă când două state nu se recunosc, nu au reprezentanță diplomatică. Ce se întâmplă cu resortisanții lor dacă sunt în statul care nu e recunoscut și fac parte din celălalt stat? Diplomația merge pe principiul medierii unui al treilea stat -statul terț. Așadar, eu consider că dacă totuși, FRF se încăpățânează să mai joace contra celor din Kosovo, ar trebui să aibă un acord de principiu de la MAE. Și evident, MAE să aleagă statul terț care să-și ofere bunele oficii ca mediator și reprezentant diplomatic al statelor care nu se recunosc.
Ca un postscriptum, trebuie să adaug că statul Kosovo s-a constituit prin forța armelor, UCK fiind o forță armată considerată teroristă. La 9 octombrie 1934, regele Alexandru al Iugoslaviei (soțul Mariei, prințesa româncă) era asasinat de către un extremist al organizației extremiste croate Ustașa, care milita pentru secesiunea Croației din Iugoslavia, reușind acest fapt în 1941. Adică atunci când naziștii au ocupat Iugoslavia.