Jurnalistul Max Bănuş a primit asistenţă de la medici din sistemul medical privat la aproape o jumătate de oră după ce a cerut ajutor de la ambulanţa de stat.
Jurnalistul Max Bănuş a stat timp de 27 de minute fără să primească niciun ajutor medical, după ce miercuri seară a făcut un stop cardiac într-un taxi, în centrul Capitalei. Serviciul public de ambulanţă nu avea nicio maşină liberă, aşa că fiica jurnalistului a cerut ajutor la o Salvare privată. În cele din urmă, Max Bănuş a fost resuscitat, susţin oficialii de la Salvarea Puls, însă la spital a ajuns în stop respirator. Medicii afirmă că şansele ca Max Bănuş să supravieţuiască erau mari dacă primea ajutor în circa 6 minute. Ambulanţa Puls, chemată de fiica jurnalistului
Serviciul de Ambulanţă Bucureş ti a fost solicitat să acorde asistenţă medicală jurnalistului Max Bănuş miercuri, la ora 18.48. Singura ambulanţă disponibilă era la 13 kilometri şi a ajuns la ora 19.19. „Am primit o solicitare prin 112 în bulevardul Ferdinand pentru un bărbat, cunoscut diabetic, în stare de inconştienţă. Singura ambulanţă liberă era la 13 kilometri, distanţă pe care a parcurs-o cu toată viteza permisă de trafic“, ne-a declarat Alis Grasu, director medical la SAMB.
Între timp, pentru că ambulanţa de stat întârzia, fiica jurnalistului a sunat la o Salvare privată, Puls, care a ajuns în 6 minute, la 27 de minute de la momentul primului apel. „Bărbatul a fost găsit în stare de şoc cardiorespirator. Echipajul a făcut manevre de resuscitare“, a explicat Laurenţiu Luca, directorul Puls. Salvarea şi spitalul au variante diferite
Ne puteți urmări și pe Google News
La 4 minute după ambulanţa privată, a ajuns şi cea de stat. Directorul SAMB susţine că medicii din ambulanţă i-au întrebat pe cei de la Puls dacă au nevoie de ajutor, dar aceştia i-au refuzat. Puls-ul are însă o altă variantă: medicii lor nu au văzut echipajul SAMB deoarece erau ocupaţi cu manevrele de resuscitare. Dispute există şi pe starea în care jurnalistul a ajuns la spital.
„Era în stop respirator. S-a încercat resuscitarea timp de 30 de minute“, afirmă Mircea Ungurean, purtător de cuvânt al Spitalului Pantelimon. Declaraţia o contrazice pe cea a directorului Puls. „Max Bănuş a făcut stop cardiorespirator ulterior, la camera de gardă a spitalului. În registrul de primire apare că bolnavul era în activitate electrică când l-au aşezat la unitatea de primiri urgenţe, susţine Laurenţiu Luca. Ministerul Sănătăţii face o anchetă în acest caz. PROFESIONALISM
Vocea Europei Libere s-a stins din viaţă Max Bănuş, unul dintre cei mai importanţi oameni de presă români, a lucrat peste 20 de ani la Europa Liberă, devenind unul dintre cei mai vehemenţi opozanţi ai regimului comunist. A fondat săptămânalul „Tinerama“ şi a scris mai multe cărţi. Max Bănuş s-a născut pe 29 martie 1926, în Bucureşti. A urmat cursurile Şcolii de jurnalistică şi artă fotografică de la Praga. De tânăr a optat pentru gazetăria sportivă, activând ca secretar general de redacţie la cotidianul „Sportul popular“ şi la revista săptămânală „Stadion“.
Bănuş a fost autorul a trei volume: „Cele două Rozeanu (Angelica şi fiica)“, „Tinereţe fără bătrâneţe“ şi „Cei care m-au ucis“, ultimul fiind inspirat din perioada detenţiei. Cartea include un portret al unuia dintre martorii mincinoşi ai acuzării: „Teodor Roibu, un tânăr muncitor de 20 de ani, fusese trimis la redacţie de organizaţia orăşenească de partid. Părea dornic să înveţe ceva. M-a rugat să-l ajut să înveţe tehnica laboratorului fotografic. Repeta mereu că nu va uita niciodată ceea ce am făcut pentru el. Şi n-a uitat! (...) Am fost condamnat la cinci ani închisoare!“.
Prima dată, în 1954, a fost arestat pentru o anchetă privind fotbalul internaţional. El însuşi a povestit, pentru „Gazeta sporturilor“: „Am sunat, fără să ştie nimeni, 40 de antrenori din Occident, pentru un clasament în urma Campionatului Mondial din ’54. M-au ameninţat că mă omoară cu bătaia dacă nu-mi cer scuze. Am acceptat, ce era să fac?!“. În 1958 a fost arestat din nou pentru discursuri împotriva regimului comunist, a primit condamnare la opt ani şi a fost trimis în odiosul lagăr de la Stoeneşti.
După cinci ani a fost eliberat la presiunile Occidentului şi a fugit în Israel. A trăit o perioadă în SUA, după care s-a stabilit cu familia în Germania. La München a lucrat la Europa Liberă între 1966 şi 1990 şi a prezentat emisiunile „Tinerama“ şi „Cvartet duminical“. Şi-a luat doctoratul în management în radio şi televiziune la Los Angeles şi a revenit în ţară în 1990. Bănuş a înfiinţat în aprilie 1990 „Tinerama“, care a devenit unul dintre ziarele de impact ale vremii, alături de „Expres“, „Expres Magazin“ şi „Baricada“.
Bănuş a lucrat cu o echipă de tineri jurnalişti, care s-au remarcat ulterior: Bogdan Teodorescu, Lia Trandafir, Florin Tudor, Ilie Stoian, Florian Bichir. Alături de Ion Cristoiu, a înfiinţat publicaţia lunară de cultură „Max Bănuş şi Ion Cristoiu vă recomandă“. Totodată, a fondat postul de radio Tinerama, pe care l-a închis însă în 1994 din motive financiare. În ultimii ani a colaborat la diverse emisiuni TV. La OTV a prezentat emisiunea „Tinereţe fără bătrâneţe“.
Bănuş a primit 21 de brevete de inovaţii în comunicaţie, a inventat video-memoir-ul (un fel de amintiri filmate la cererea clienţilor) şi a pus bazele unui sistem inovator de documentare. Jurnalistul vorbea şase limbi străine, inclusiv ebraica. A fost căsătorit cu o profesoară de limbi străine şi are un băiat, care acum lucrează în audiovizualul german. Înmormântarea are loc astăzi, la ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc din Capitală. (Floriana Scânteie, Tatiana Dabija)
Recomandările noastre
