Jurnalistul Max Bănuş a primit asistenţă de la medici din sistemul medical privat la aproape o jumătate de oră după ce a cerut ajutor de la ambulanţa de stat.

Jurnalistul Max Bănuş a stat timp de 27 de minute fără să primească niciun ajutor medical, după ce miercuri seară a făcut un stop cardiac într-un taxi, în centrul Capitalei. Serviciul public de ambulanţă nu avea nicio maşină liberă, aşa că fiica jurnalistului a cerut ajutor la o Salvare privată. În cele din urmă, Max Bănuş a fost resuscitat, susţin oficialii de la Salvarea Puls, însă la spital a ajuns în stop respirator. Medicii afirmă că şansele ca Max Bănuş să supravieţuiască erau mari dacă primea ajutor în circa 6 minute. Ambulanţa Puls, chemată de fiica jurnalistului

Serviciul de Ambulanţă Bucureş ti a fost solicitat să acorde asistenţă medicală jurnalistului Max Bănuş miercuri, la ora 18.48. Singura ambulanţă disponibilă era la 13 kilometri şi a ajuns la ora 19.19. „Am primit o solicitare prin 112 în bulevardul Ferdinand pentru un bărbat, cunoscut diabetic, în stare de inconştienţă. Singura ambulanţă liberă era la 13 kilometri, distanţă pe care a parcurs-o cu toată viteza permisă de trafic“, ne-a declarat Alis Grasu, director medical la SAMB.

Între timp, pentru că ambulanţa de stat întârzia, fiica jurnalistului a sunat la o Salvare privată, Puls, care a ajuns în 6 minute, la 27 de minute de la momentul primului apel. „Bărbatul a fost găsit în stare de şoc cardiorespirator. Echipajul a făcut manevre de resuscitare“, a explicat Laurenţiu Luca, directorul Puls. Salvarea şi spitalul au variante diferite

La 4 minute după ambulanţa privată, a ajuns şi cea de stat. Directorul SAMB susţine că medicii din ambulanţă i-au întrebat pe cei de la Puls dacă au nevoie de ajutor, dar aceştia i-au refuzat. Puls-ul are însă o altă variantă: medicii lor nu au văzut echipajul SAMB deoarece erau ocupaţi cu manevrele de resuscitare. Dispute există şi pe starea în care jurnalistul a ajuns la spital.

„Era în stop respirator. S-a încercat resuscitarea timp de 30 de minute“, afirmă Mircea Ungurean, purtător de cuvânt al Spitalului Pantelimon. Declaraţia o contrazice pe cea a directorului Puls. „Max Bănuş a făcut stop cardiorespirator ulterior, la camera de gardă a spitalului. În registrul de primire apare că bolnavul era în activitate electrică când l-au aşezat la unitatea de primiri urgenţe, susţine Laurenţiu Luca. Ministerul Sănătăţii face o anchetă în acest caz. PROFESIONALISM

Vocea Europei Libere s-a stins din viaţă Max Bănuş, unul dintre cei mai importanţi oameni de presă români, a lucrat peste 20 de ani la Europa Liberă, devenind unul dintre cei mai vehemenţi opozanţi ai regimului comunist. A fondat săptămânalul „Tinerama“ şi a scris mai multe cărţi. Max Bănuş s-a născut pe 29 martie 1926, în Bucureşti. A urmat cursurile Şcolii de jurnalistică şi artă fotografică de la Praga. De tânăr a optat pentru gazetăria sportivă, activând ca secretar general de redacţie la cotidianul „Sportul popular“ şi la revista săptămânală „Stadion“.

Bănuş a fost autorul a trei volume: „Cele două Rozeanu (Angelica şi fiica)“, „Tinereţe fără bătrâneţe“ şi „Cei care m-au ucis“, ultimul fiind inspirat din perioada detenţiei. Cartea include un portret al unuia dintre martorii mincinoşi ai acuzării: „Teodor Roibu, un tânăr muncitor de 20 de ani, fusese trimis la redacţie de organizaţia orăşenească de partid. Părea dornic să înveţe ceva. M-a rugat să-l ajut să înveţe tehnica laboratorului fotografic. Repeta mereu că nu va uita niciodată ceea ce am făcut pentru el. Şi n-a uitat! (...) Am fost condamnat la cinci ani închisoare!“.

Prima dată, în 1954, a fost arestat pentru o anchetă privind fotbalul internaţional. El însuşi a povestit, pentru „Gazeta sporturilor“: „Am sunat, fără să ştie nimeni, 40 de antrenori din Occident, pentru un clasament în urma Campionatului Mondial din ’54. M-au ameninţat că mă omoară cu bătaia dacă nu-mi cer scuze. Am acceptat, ce era să fac?!“. În 1958 a fost arestat din nou pentru discursuri împotriva regimului comunist, a primit condamnare la opt ani şi a fost trimis în odiosul lagăr de la Stoeneşti.

După cinci ani a fost eliberat la presiunile Occidentului şi a fugit în Israel. A trăit o perioadă în SUA, după care s-a stabilit cu familia în Germania. La München a lucrat la Europa Liberă între 1966 şi 1990 şi a prezentat emisiunile „Tinerama“ şi „Cvartet duminical“. Şi-a luat doctoratul în management în radio şi televiziune la Los Angeles şi a revenit în ţară în 1990. Bănuş a înfiinţat în aprilie 1990 „Tinerama“, care a devenit unul dintre ziarele de impact ale vremii, alături de „Expres“, „Expres Magazin“ şi „Baricada“.

Bănuş a lucrat cu o echipă de tineri jurnalişti, care s-au remarcat ulterior: Bogdan Teodorescu, Lia Trandafir, Florin Tudor, Ilie Stoian, Florian Bichir. Alături de Ion Cristoiu, a înfiinţat publicaţia lunară de cultură „Max Bănuş şi Ion Cristoiu vă recomandă“. Totodată, a fondat postul de radio Tinerama, pe care l-a închis însă în 1994 din motive financiare. În ultimii ani a colaborat la diverse emisiuni TV. La OTV a prezentat emisiunea „Tinereţe fără bătrâneţe“.

Bănuş a primit 21 de brevete de inovaţii în comunicaţie, a inventat video-memoir-ul (un fel de amintiri filmate la cererea clienţilor) şi a pus bazele unui sistem inovator de documentare. Jurnalistul vorbea şase limbi străine, inclusiv ebraica. A fost căsătorit cu o profesoară de limbi străine şi are un băiat, care acum lucrează în audiovizualul german. Înmormântarea are loc astăzi, la ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc din Capitală. (Floriana Scânteie, Tatiana Dabija)