Obiect de bază în orarul elevilor, matematica ar trebui predată interactiv şi după o programă mai „aerisită”. Acestea sunt propunerile specialiştilor pentru noua lege a educaţiei.
„Un băieţel mi-a spus că nu înţelege de ce 2 la puterea minus 1 înseamnă 1 pe 2. Şi-a întrebat profesoara, care a putut să-i spună doar că «aşa e bine». Dacă nici profesorul nu poate explica...”, rezumă simplu Ioan Ursu, un profesor de matematică din Bacău, motivul pentru care una dintre materiile de bază din orarul elevilor români este văzută de aceştia ca o „sperietoare”.
În vârstă de 57 de ani, Ursu este considerat drept un model „de bună practică”, evaluat nu în anii petrecuţi la catedră, ci în zecile de copii pe care i-a făcut să îndrăgească una dintre cele mai grele discipline.
Câţi dintre dascălii români ştiu însă să-şi convingă elevii să iubească matematica? La această întrebare au încercat să răspundă specialiştii din domeniu, care au venit şi cu o serie de soluţii ce ar putea fi incluse în noua lege a educaţiei, aflată încă în dezbatere publică: metode alternative, mijloace moderne de predare şi mai puţine exerciţii care-i obosesc inutil pe cei mici.
SFATURI PRACTICE
„Manual” pentru predarea unei ştiinţe
„Matematica nu e grea prin conţinutul său, le este doar prost prezentată celor mici. Majoritatea colegilor mei se mul ţumesc să scrie pe tablă formule pe care elevii le copiază şi s-a încheiat ora. Reuşita în predarea matematicii se obţine prin a te apleca până la nivelul de înţe le ge re al copilului. Dacă îi înşiri in formaţii care nu au nicio legătură cu ce ştie el deja, atunci evident că se produce o ruptură, iar copilul nu înţelege”, exemplifică profesorul Ioan Ursu atitudinea unor dascăli.
Acesta şi-a dezvăluit şi secretul care i-a adus succesul la catedră: „Pentru mine, programa a fost întotdeauna orientativă, doar ca să mă ghidez după ea, întotdeauna am adaptat-o clasei, nivelului copiilor. Când mergeam la olimpiadele naţio nale, mă întrebau colegii de la licee bune cum de eu vin cu câte patru copii de la un liceu cu profil industrial, iar ei doar cu câte unul. E simplu. Trebuie să fo loseşti acelaşi limbaj cu elevii. Nu le predai trei formule şi, dacă vor să întrebe ceva, le ceri să stea în bancă”, mai spune dascălul.
Povestea şi apoi formula
În plus, susţin specialiştii în domeniu, profesorul trebuie să aibă în permanenţă o atitudine pozitivă faţă de elev, să-l încurajeze. „Întotdeauna am încurajat elevii. Dacă găsea un copil o soluţie proprie la o problemă, îi dădeam de înţeles că soluţia mea nu e atât de bună. Copilul trebuie să aibă satisfacţii”, completează Ioan Ursu, în opinia căruia cel care stă la catedră trebuie, de fapt, „să-i încânte” pe cei mici.
Concluzia: „Rolul dascălului este vital în a-l face pe elev, indiferent de vârstă, să îndrăgească un obiect greu, cum e matematica”, crede profesorul care a predat, în decursul carierei sale, atât la clasele primare, cât şi la gimnaziu şi la liceu. „Am avut o fetiţă de clasa a IV-a care învăţa matematică cot la cot cu frăţiorul ei de clasa a V-a. Acum, fiind şi ea la gimnaziu, mi-a mărturisit că urăşte matematica. Când îl vede pe profesor cât e de plictisit şi că nu ştie să explice, nu-i mai vine să înveţe”, încheie Ursu.
Reuniţi la ceremonia de lansare a „Anului matematicii în şcoala românească”, specialiştii în domeniu au dat câte un exemplu de „bună practică în predare” pentru ca nebunia formulelor învăţate pe de rost să dispară, iar matematica să devină o materie iubită.
„Am observat, mai ales la gimnaziu, că e mult mai interesant pentru copii ca lecţiile să fie însoţite de poveşti din istoria matematicii. Motivul: elevii îşi amintesc mai repede lecţia dacă aceasta e legată de o pove ste. De matematică trebuie să te apropii cu blândeţe, nu să intri cu picioarele. În plus, nu trebuie să fii arogant cu elevii, să le arăţi că tu ştii şi ei nu, trebuie să le laşi senzaţia că ei au descoperit soluţia”, conchide Ion Cicu, profesor la Şcoala 96 din Capitală.
EXPERIMENT
Elevii se mută la catedră preţ de o oră
Anul acesta - în care se aniversează un secol de la înfiinţarea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România -, elevii vor putea participa la o serie de evenimente de popularizare a uneia dintre cele mai grele materii, iar das călii vor avea ocazia să-şi perfecţione ze metodele de predare.
Concret, organizatorii îşi propun să implice peste 25.000 de elevi şi 1.000 de profesori din 1.000 de şcoli din toată ţara, în încercarea de a schimba mentalităţile învechite legate de matematică. Detaliile despre proiecte vor fi publicate pe un site creat special - www.anulmatematicii.ro -, care va cuprinde în curând şi un scurt „manual de bună practică” pentru dascăli.
Un rol important îl vor avea însă elevii. Astfel, pentru a-i ajuta pe cei mici să înţeleagă mai bine mecanismele predării unei ore, în seria de e venimente ale Anului matematicii a fost introdus şi un con curs care presupune ca un elev din fiecare şcoală inclusă în proiect să susţină o lecţie.
„Luca, elevul din clasa a VII-a care a predat deja «Asemănări», şi-a pregătit foarte frumos lecţia, dar când s-o prezinte, nu i-a prea ieşit. Mi-a mărturisit apoi că a avut emoţii. A predat foar te dezordonat, a avut fraze incoerente, a scris pe o tablă, apoi pe alta. Şi-a dat însă seama unde a greşit şi m-a asigurat că data viitoare se va descurca mai bine”, a povestit profesoara Florica Banu, de la Şcoala 79 din Capitală - aleasă pentru a da startul concursului.
Dacă ar fi să puncteze câteva dintre problemele sistemului, dascălul s-ar opri la notarea prea îngăduitoare şi la îngreunarea programei de către profesori.
„Programa la gimnaziu nu e atât de încărcată, pro fesorii o îngreunează prin e xer ciţiile multe pe care le dau elevilor ca temă sau pe care le fac la clasă. Iar faptul că mediile din clasele V-VIII contează la admiterea la liceu, iar cele din clasele IX-XII la admiterea la facultate îi face pe profesori să dea note prea mari, neacoperite de realitate”, explică profesoara.