În Conventul din 2-3 decembrie 1933, masonii conduși de maleficul Jean Pangal își manifestau susținerea totală pentru Carol al II-lea. Patru ani mai târziu, Regele reușește închiderea Marii Loj.
Povestea din jurul documentului pe care îl publicăm astăzi, document extras din celebrul volum al sociologului Bogdan Bucur, „Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri”, publicată la RAO, poate părea mai interesantă pentru că provine dintr-o organizație marcată de discreție, dar, de fapt, este povestea din spatele oricărui oportunist, care simte când are nevoie de sprijin stăpânul său.
„Un zid de nepătruns... ca El să poată lucra”
La al 53-lea Convent al Marii Loji Naționale din România, desfășurat pe 2 și 3 decembrie 1933, la București, masonii au decis să își manifeste susținerea pentru Marele Protector al Ordinului, nimeni altul decât Regele Carol al II-lea.
Perioada este foarte importantă. Carol își făcea deja planuri de instaurare a dictaturii regaliste, iar unul dintre susținătorii planului era Jean Pangal, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România, care ocupa și demnitatea de Mare Maestru al Marii Loji.
La acea dată, Pangal (foto jos) credea că dictatura carlistă va fi masonică și antihitleristă, el chiar elaborând un draft al viitoarei Constituții. Știm acest lucru din altă carte a lui Bogdan Bucur, în care a folosit 474 de note ale serviciilor secrete românești despre Pangal, un personaj de tristă amintire pentru masoneria din țara noastră.
Revenind la Conventul (organul colectiv de conducere a unei mari loje) din decembrie 1933, masonii prezenți au adoptat următoarea declarație comună:
„Să ne legăm cu jurământ că vom apăra principiile și alcătuirea Masoneriei prin crearea unui zid de nepătruns în jurul Majestății Sale Regele Carol II, Marele nostru Protector, așa încât El să poată, în liniște lucra, la propășirea Statului și Țării.”
„Votată cu unanime aclamații”
Moțiunea adoptată continuă: „Munți de energie și putere să înălțăm pentru apărarea Patriei în hotarele ei așa precum este ea alcătuită din toate naționalitățile și confesiunile trăind în harul armoniei.
Să lăsăm să se reverse valuri de pilde întru bine, de ordine și frăție peste întreaga țară.”
Documentul se încheie cu mențiunea: „Se atestă de noi că prezenta moțiune a fost votată cu unanime aclamații de Conventul Marii Loji Naționale din România, în ziua de 3 decembrie 1933.”
Actul e semnat de Jean Pangal și de Erast Perentz, Mare Secretar.
Fără politică sau religie
Primul lucru care trebuie spus este că toate cutumele masonice interzic să se discute probleme politice sau de religie în cadrul întâlnirilor rituale, iar un Convent este parte a ritualurilor. Așa că, din punct de vedere masonic, Moțiunea din 1933 era o încălcare gravă.
Jean Pangal nu era omul să se încurce de un asemenea amănunt. Planul său de a ajuta la instaurarea dictaturii carliste nu se împotmolea în astfel de finețuri de ritual.
Pe butucii din fața Palatului Regal
Chiar dacă Jean Pangal avea să rămână un fidel al Regelui (i-a stat alături până în anul morții, fiindu-i șambelan și în timpul exilului care a urmat abdicării din 1940) soarta Masoneriei nu a fost la fel de bună.
Pe 11 martie 1937, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adoptă decizia de anatemizare a Francmasoneriei. Masonii care nu se căiau pentru „păcatul” lor, inițierea în Odin, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești.”
Poate părea o decizie pur canonică, dar ea a fost modalitatea prin care Patriarhul Miron Cristea îi netezea lui Carol al II-lea drumul spre dictatură. La scurt timp, Pangal decide trecerea în adormire a Marii Loji, adică închiderea oficială a activității.
Totuși, Pangal continuă să ocupe diverse poziții în ierarhia statului, inclusiv cea de ambasador.