In fiecare an, concursul "DARPA Grand Challenge" reuneste la start masini modificate sau prototipuri unicat capabile sa ruleze fara sofer, conduse doar de inteligenta artificiala.
Pana acum, intrecerea s-a desfasurat in desertul Mojave, din California, iar masinile automatizate aveau de parcurs 180 de kilometri in maximum opt ore. Anul acesta, competitia masinilor cu pilot automat si-a schimbat numele in „DARPA Urban Challenge”, intrucat cursele se vor desfasura in oras.
DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) este o agentie de proiectare si dezvoltare a proiectelor militare girate de Departamentul Apararii din SUA. DARPA deruleaza un program menit sa asigure armatei americane vehicule capabile sa se deplaseze autonom in zonele de razboi.
Prin oras, fara sofer
Pe 3 noiembrie, DARPA pune in joc premii importante: doua milioane de dolari pentru primul loc, un milion pentru locul secund si jumatate de milion pentru locul al treilea. Pentru a castiga banii, echipele participante trebuie sa conceapa automobile capabile sa circule singure, fara sofer, in traficul din oras.
Prototipurile trebuie sa parcurga circa 100 de kilometri in mai putin de sase ore fara implicare umana directa, intr-un mediu ce va simula conditiile de trafic urban. „Intrecerea are o importanta componenta de predictie”, explica Mike Montemerlo, inginer la Stanford Artificial Intelligence Lab (SAIL).
„In lume exista si alti roboti pe post de sofer. Toti iau decizii. Am prioritate in intersectie? Am timp sa traversez ca sa nu ma loveasca cineva? Aceste intrebari pe care si le pune fiecare sofer le evalueaza si un robot”, declara Montemerlo. Intrecerea in mediul urban este mai complexa decat cea din desert. Norman Whitaker, responsabilul proiectului dezvoltat la Stanford, explica de ce: „Editia din acest an consta in trecerea de la perceperea mediului inconjurator la intelegerea acestuia”.
Daca in desert orice obstacol era depasit, pe strada, computerul masinii va trebui sa distinga, intre mai multe obiecte, care sunt obstacolele fixe si cele in miscare si sa decida modul de actiune in functie de problema intalnita.
O masina cu creier
Echipa de la Stanford University, castigatoarea concursului din desert, va participa in noiembrie cu un Volkswagen Passat wagon, denumit Junior. Un sistem video panoramic la 360 de grade si tridimensional, alcatuit din sase camere video montate la bord, sistemul de navigare prin GPS, radarul de bord si razele laser vor indruma vehiculul pe calea cea buna.
Intrucat va colecta si prelucra mai multe date decat Stanley, Junior va avea un „creier” mai performant, un procesor Intel Core Duo, capabil sa efectueze mai multe operatiuni in acelasi timp. Softul care va ajuta la perceptia, panoramarea traseului si planificarea actiunilor a fost creat de studentii si cercetatorii de la Stanford.
Desi pare un concept futurist, Sebastian Thrun, seful de proiect al echipei de la Stanford, spune ca oamenii se vor obisnui repede sa calatoreasca pasivi in propriile autovehicule.
„Astazi, masinile pot parcurge 160 de kilometri fara interventie umana. In 2010 vor fi capabile sa parcurga 1.600 kilometri, iar in 2020 vor face 1,6 milioane de kilometri”, anticipeaza plin de optimism Thrun. „Sistemul de operare al lui Junior e de patru ori mai puternic decat cel folosit de Stanley, explica el, adaugand ca probabil masinile-robot vor intra in productie de serie prin 2030.
Autonomie
Concursul masinilor-robot, castigat de VW
> Masinile care participa la concursul organizat de DARPA inglobeaza cele mai noi tehnologii: sistem de camere video cu vedere panoramica, senzori, sistem de navigare prin GPS, radar in infrarosu (LADAR), precum si programe informatice speciale. Computerul de bord analizeaza datele furnizate de instrumentele de bord si ia decizii pe baza unor instructiuni secventiale, introduse de informaticieni sub forma unor linii de cod.
> In 2005, Stanley, un Volkswagen Touareg R5 de serie, a fost modificat de cei 50 de membri ai echipei de la Stanford University. Masina era dotata cu suspensie pneumatica variabila si a castigat concursul din desert dupa ce a parcurs 140 de mile (225,3 kilometri) in sase ore si 53 de minute, cu o viteza medie de 22 de mile pe ora (35,41km/h). Dupa 11 minute, a trecut linia de sosire si Highlander, un Hammer proiectat de Universitatea Carnegie Mellon.