A început şi ţine până pe 21 februarie. Măşti strălucitoare, pene, costume de epocă, evenimente, baluri, focuri de artificii, fast, plăcere, mister, seducţie… Carnavalul de la Veneţia!
Istoria carnavalului veneţian începe în 1162, iar primul document scris care îl atestă datează din 1268 când este menţionată folosirea măştilor, a costumelor de paradă şi de bal confecţionate manual. Ascunzând identitatea, masca a făcut din seducţie o armă incitantă, care a permis infidelitatea şi amestecul claselor sociale în vremurile de demult. În prezent însă oferă doar un aer misterios, dar unele serbări din cadrul carnavalului sunt destul de sugestive: promit divertisment cu muzică şi “jocuri periculoase asemănătoare celor din secolul al XVIII-lea, iar mascaţii vor ataca liniştea localnicilor", după cum titrează presa italiană. Mussolini l-a interzis În 1339, "măştilor" nu li s-a mai permis să circule noaptea prin oraş. Dar vechi scrieri veneţiene consemnează că nimic nu împiedica vizitele bărbaţilor în chiliile călugăriţelor. Îşi puneau "moretta", o mască purtată de femeile care mergeau la mânăstire pentru a se spovedi. Era o masca "mută" - stătea aplicată pe faţă cu ajutorul unui buton pe care purtătorul îl ţinea în gură! În secolul al XVII-lea, purtarea măştii a fost limitată la zilele de carnaval şi la banchetele oficiale, deoarece libertinajul mascat devenise un adevărat mod de viaţă pentru veneţieni. Apăruseră şi pedepse grele pentru "mascaţi": doi ani de închisoare, 18 luni la galere şi 500 de lire amendă. În secolul al XVIII-lea, celebrul carnaval a luat cea mai mare amploare. Mulţi tineri bogaţi din toata Europa acelor vremuri soseau la Veneţia incognito, pentru a petrece şi a se delecta cu plăcerile vieţii fără a fi recunoscuţi. Picturile lui Francesco Guardi şi jurnalele lui Giacomo Casanova sunt cele mai cunoscute simboluri ale acestei epoci. Semnificaţia şi amploarea Carnavalului de la Veneţia a scăzut treptat în anii 30, când Mussolini l-a interzis. Abia în 1979, un grup de veneţieni au hotărât să reînvie tradiţia. Astfel, măştile veneţiene au ajuns să fie cunoscute în întreaga lume, ca simbol al romanticului oraş. Cea mai cunsocută deghizare este Bauta- o masca albă cu nas încovoiat, asortată cu o pelerină neagră şi un tricorn. Dacă odinioară costumele pentru carnaval reprezentau adevărate opere de artă, astăzi reprezintă o mică industrie. 24 de baluri Festivităţile de deschidere şi cele de închidere ale festivalului sunt cele mai apreciate şi îndrăgite de către turişti. Momentul de deschidere îl reprezintă "Zborul îngerului", o tradiţie foarte veche, care adună o mulţime impresionantă în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger "zboară" de pe turnul-clopotniţă (Campanile di San Marco), pe deasupra mulţimii adunate în piaţă. În tot acest timp, poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele, aşa cum pot fi admiraţi prinţii şi prinţesele, soldaţii medievali, bufonii, trubadurii, artiştii de circ… Noaptea încep cinele festive în decorurile somptuoase ale palatelor veneţiene, valsurile şi cadrilurile, Concertele Orchestrei de Cameră a Veneţiei şi alte spectacole. Pe perioada desfăşurării carnavalului au loc 24 baluri oficiale, cele mai reuşite fiind cele din palatele Zanardi şi Pisani Moretta.