Euforia de după plecarea lui Ceauşescu a fost scurtă. Au urmat diversiunile: apa otrăvită, morţii legaţi cu sârmă ghimpată, teroriştii. Plus o mie de asasinate fără autori cunoscuţi.
Un uriaş mecanism perfect pus la punct pentru a înspăimânta, manipula şi controla mulţimile. Pentru a masca, sub aspectul unei revoluţii, lovitura de stat de sorginte sovietică.
Dacă nu cădea Ceauşescu, voalam filmul Cornel Mihalache, de unde obsesia asta a ta pentru revoluţie? De ce te tot macină chestia asta de 22 de ani? Tu unde ai fost în zilele ale nebune din decembrie 1989? Meseria mi-a dat şansa asta, să fiu prezent în câteva locuri, nu doar să aud despre sau să văd imagini la televizor. Pe 21 decembrie am fost la Piaţa Romană, pentru că la prânz eram la bunul meu prieten şi coleg de IATC, Tudor Petruţ (actor din Liceenii şi nepotul marelui Emanoil Petruţ). Care locuia într-n bloc, la "Coloane". Noaptea, l-am sunat pe colegul meu, operatorul Alexandru Doru Spătaru, (de la Sahia Film, unde lucram) şi l-am întrebat câtă peliculă are. Mi-a zis că are 1.000 de metri de peliculă pentru un film cu partidul, ceva… La 8 jumătate dimineaţa eram prima echipă de filmare care ieşea din Studioul de film documentar Sahia. La 9 fără un sfert eram la Scala şi filmam. Lumea ne-a întrebat pentru cine filmăm? Am luat o hârtiuţă pe care am scris "Cinematografia liberă" şi am prins-o pe aparatul de filmat. Lumea s-a liniştit şi a avut încredere în noi. Printr-un apartament, am ieşit pe strapontina de la etajul 1 şi am prins pe peliculă toată desfăşurarea, cu retragerea treptată a forţelor de represiune şi urcarea pe tancuri şi a manifestanţilor. Şi mi-am zis că dacă nu cade Ceauşescu nu vom preda la developat materialul, mai bine îl voalez. N-a fost nevoie de asta. La 12 şi 8 minute Bucureştii, Timişoara, ţara erau libere. Barajul se spărsese. Apa o luase la vale. Populaţia afluia pe bulevarde. Nu mai era nici o regulă. O explozie de bucurie, o euforie aproape generală.
"Armata e cu noi" s-a strigat de frică, nu de bucurie
Euforia aia generală nu a durat prea mult. Curând au început diversiunile. Aşa este. Prin mulţime se ascundeau şi cei care determinau curgerea apei. Au început să strângă de robinete, s-o canalizeze, s-o conducă. Sloganuri, îndemnuri se năşteau spontan, dar erau şi oameni pregătiţi să strige în momentele de acalmie sau să stăpânească masele. "Armata e cu noi!" s-a născut din frică, nu din bucurie. S-a născut din faptul că Armata nu era cu noi! Brusc, s-au descoperit elemente de manipulare, la propriu, religioase. "Îngenuncheaţi!", striga cineva. "Descoperiţi-vă!", "Spuneţi Tatăl nostru!".
Ceauşescu e suit în elicopter şi ajunge după amiază la Târgovişte. Un drum sinuos, cu opriri la Snagov, prin păduri, pe lângă Târgovişte. Cine crezi că i-au arestat vreo două ore şi i-au ţinut la marginea unei păduri şi apoi i-au predat ofiţerului de armată Mareş de la unitatea militară? Cine? Un miliţian şi un securist. Ăsta-i alt paradox al acelor zile. Un miliţian şi un securist au predat cuplul Ceauşescu armatei. Revin. Situaţia era aşa. Populaţia în stradă, conducerea Armatei speriată de represiunea făcută până atunci de ea însăşi, Securitatea speriată şi simţind că va fi acuzată şi făcută ţap ispăşitor, Miliţia ascunsă, gărzile patriotice au devenit brusc şi mai patriotice. Trebuia acoperită crima de până atunci
Pare simplu, dar nu ne ajung câteva pagini de ziar ca să dezvăluim şi să înţelegem grozăvia acelor zile. În câteva cuvinte, trebuia acoperită crima de până atunci. Armata a predat puterea nucleului din jurul lui Ion Iliescu, în schimbul salvării ei de la acuzaţiile pentru crime. Amnistierea faptelor săvârşite de militari în decembrie 1989 s-a încercat din 1990 până în 1999 şi chiar până astăzi.
Domnul Petre Roman, prim ministru, îl apăra pe Nicolae Militaru în faţa ofiţerilor CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei) de la Timişoara.. Gelu Voican Voiculescu, vice-prim-ministru, la fel. Astăzi spun amândoi altceva, şi sunt membri în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române. De la Petre Roman am chiar scris: "În realitate (acţiunile teroriste) au fost o diversiune pusă în mişcare de conducători ai armatei confruntaţi cu acuzaţii dure asupra participării armatei la represiunea sângeroasă a revoltei populare."
Dar asta a spus-o în alocuţiunea sa din turneul făcut în vreo 10 ţări din Europa la 20 de ani de la decembrie 1989. Un adevăr bun de export, dar ocultat aici, în România. Nu l-am văzut apărând la televizor să spună clar asta. Pentru că dacă am gândi din această perspectivă, cum e şi normal, tot ce s-a întâmplat, toată istoria oficială a evenimentelor se schimbă. Lucrurile devin chiar penale.
Click pe imagine pentru mărire
Petre Roman face figură de democrat în exterior. În România, e legat ombilical de Iliescu. Ruperea legăturii i-ar face vulnerabili pe amândoi. Aşadar, care au fost efectele acestui pact cu diavolul? În înţelegerea asta dintre Armată şi Partid (FSN a preluat toate activele şi pasivele, cotizaţiile şi averea PCR!), ţapul ispăşitor au fost Securitatea şi USLA (Unitatea Specială de Luptă Antitero). Şi urmează trei zile de manipulare mediatică, de demonizare prin toate mijloacele: televiziune, radio, presă, direct în stradă din gură în ureche. De la un popor paşnic, scăpat din represiunea de cinci zile cu 180 de morţi, şi care strigă în 22 decembrie "Să fie judecat!", "Ceauşescu judecat, pentru sângele vărsat!" se ajunge, prin acumulare, la o populaţie avidă de sânge şi răzbunare, care scuipă pe cadavre şi urlă "Moarte trădătorului!", "Moarte dictatorului!". Poporul care l-a creat pe Ceauşescu, prin reprezentanţii lui de frunte, activişti de partid, intelectuali, pictori, scriitori, regizori, care l-au ridicat până la gradul de genial conducător, ale cărui "orientări, ordine şi indicaţii preţioase" deveniseră literă de lege, poporul scoate din el răul, se autoexorcizează, aruncând toată această vină colectivă pe cei doi. Şi, cu senzaţia asta de eliberare sufletească şi cu ura adunată în decenii de tăcere şi explodată în trei zile, repet, de demonizare, se uită la procesul de la Târgovişte. Cât s-a dat şi cum s-a dat de trunchiat la televizor. Şi, cu sufletul sleit şi obosit, poporul intră în anul nou 1990 şi îşi dă seama că nu s-a eliberat şi că senzaţia de complicitate la crimă îl copleşeşte. (Vorba lui Mugurel Florescu, general şi martor la procesul Ceauşescu: "Nu poporul voia moartea lui Ceauşescu? Nu asta striga? Noi am făcut ce striga poporul...") Expoziţia de cadavre dezgropate devine brand de ţară
Cum a fost scoasă Securitatea ţap ispăşitor?
De pildă, după toată tragedia şi complicitatea dintre miliţie, securitate şi procuratură în ce priveşte cadavrele furate din spitalul judeţean Timişoara, duse la crematoriu la Bucureşti şi cenuşa lor aruncată la un canal din Popeşti Leordeni (loc unde se înalţă acum o biserică monument realizată de Memorialul de la Timişoara), în 22 decembrie apar, în cimitirul săracilor din Timişoara, 19 cadavre înşirate pe cearceafuri albe. Populaţia se perindă prin faţa lor, televiziunile de peste tot filmează. Imaginea copilului mort pus pe trupul femeii moarte devine brandul de ţară al României în acele momente. Imaginea asta este atât de puternică încât bate şi azi brandul Nadia-Ilie-Hagi. De aia reacţia atât de dură occidentală, de pildă, la povestea cu violul din Italia (Mailat etc). Or, în 22 decembrie, de dimineaţă până noaptea, "expoziţia" asta de cadavre "mutilate şi torturate de către Securitate", aşa cum spune "ghidul" tuturor celor care filmează, îşi face treaba. Fixează în mentalul colectiv ideea că duşmanul principal, care a făcut şi face represiunea, este Securitatea.
În cartea "Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989", la pagina 163, scrie aşa: "În urma informaţiilor despre existenţa unor cadavre, victime ale revoluţiei, îngropate în grabă, un grup de cercetare din Detaşamentul I Cc./U.M.01171 Buzău (căpitanul Emil Olaru şi locotenentul-major Gheorghe Bărbieru) a fost trimis la Cimitirul Săracilor cu misiunea de a observa acţiunile şi starea de spirit a cetăţenilor care se adunaseră în număr mare, la anunţarea descoperirii unor gropi comune cu cadavre de bărbaţi, femei şi copii. Cercetaşii au constatat că fuseseră dezgropate cadavre intrate deja în descompunere. Apreciind că acestea nu au nici o legătură cu evenimentele din perioada 16-20.12.1989, au informat în acest sens comandamentul marii unităţi. În această situaţie, locotenent-colonelul Zeca a ordonat sistarea cercetărilor şi înapoierea cercetaşilor la comandament." Deci armata ştia că e vorba de un fals grosolan şi a tăcut. Armata ştia de la prânz că acele cadavre nu au legătură cu represiunea. Traducerea mea este asta: armata (nişte băieţi care nu au o problemă cu mirosul şi cu "acţiunile murdare") a scos din gropi cadavrele, le-a pus pe cearceafuri şi le-a oferit necrofiliei televiziunilor. Pentru că au fost văzuţi pe-acolo, s-a scris acest paragraf în această carte. Din 22 decembrie până în 24 ianuarie, toată Timişoara, toată România şi toată lumea a crezut în această poveste împotriva Securităţii bestiale. Securitatea cum putea să nege aşa ceva după ce avea pe conştiinţă povestea cu primele cadavre, furate şi arse? În 24 ianuarie, televiziunea belgiană a demonstrat, într-un reportaj, adevărul, că nu aveau legătură cu represiunea. Dar Armatei şi noii puteri i-a convenit această poveste împotriva Securităţii, chiar dacă făcea rău, indirect, şi imaginii României. Click pe imagine pentru mărire
Aşa a început demonizarea Securităţii, invenţia televiziunii "securişti-terorişti", invenţia lui Teodor Brateş despre USLA: "aceşti antiterorişti, adică terorişti!", nu mai povestesc toate cele ce au fost spuse pe post, că sunt în filmele mele, şi le puteţi revedea luni şi marţi, 19 şi 20 decembrie 2011, la ora 22,00, pe TVR 1. Amintesc doar o secvenţă găsită cu greu, pe care domnul Teodor Brateş o eludează în Trilogia lui despre revoluţie:
23 decembrie dimineaţă, Televiziunea Română, studioul 4, după aducerea în studio a handbalistului campion mondial Dan Marin, ofiţer la Dinamo, considerat pe nedrept terorist, şi decorat în ultimii 20 de ani de toţi cei trei preşedinţi ai României: Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Vă rugăm linişte! Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului! Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atîţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână! George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia! aduceţi de urgenţă ajutoare! Victor Ionescu: Există aruncătoare de grenade care nu au fost puse în acţiune! Să intre... Teodor Brateş: Să intre tancurile şi să dărâme clădirile în care se află aceşti criminali! Să se acţioneze cu toată fermitatea, nu mai este timp de pierdut! Dacă asta e revoluţie şi libertate, sau cum spune legea apărută acum două săptămâni, că "se declară ziua de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluţiei române şi a Libertăţii!"... Eu zic că e instigare la omor deosebit de grav. Citiţi şi:
- Iaşi şi Timişoara: "Revoluţia" a început acolo unde Iliescu a fost secretar de partid
- De ce nu au fluierat generalii în faţa lui Ion Iliescu?
- Cum a luat-o Iliescu ostatică pe Doina Cornea
- Armata l-a dat jos pe Ceauşescu folosind o maşină cu infrasunete | VIDEO