De a-lungul istoriei, flota americană a pendulat între concepte navale care favorizează deținerea unui număr mai mic sau mai mare de nave.
În prezent însă, arhitectura flotei SUA, care se dezvoltă de la an la an, include și multe nave robotizate, relatează site-ul NationalInterest.org.
Potrivit unui raport din iunie 2019, alcătuit de Ronald O'Rourke, expert naval al Serviciului de Cercetare al Congresului, scopul este acela de a desfășura o flotă care să se poată desfășura rapid în timpul războiului, să amortizeze atacurile cu rachete chinezești și să le respingă rapid.
În flota actuală, care numără aproximativ 290 de nave de război, există două nave de război mari, cum ar fi distrugătoarele de 9.000 de tone pentru fiecare alte două mici, precum navele de luptă de 3.000 de tone. Potrivit lui O'Rourke, Marina vrea să întoarcă acest raport, pe măsură ce caută să formeze spre o flotă mai mare, de până la 355 de nave. Astfel ca, în anii 2030, să poată exista două nave mici pentru fiecare mare. Iar zeci de nave fără pilot - „U.V.s”, așa cum le numește O'Rourke - sunt esențiale pentru acest plan. Sunt destul de ieftin, pot naviga pentru perioade lungi de timp fără a avea un echipaj uman, iar în luptă sunt mai extensibile decât o navă cu echipaj, spune expertul naval.
Acesta explică și că „UV-urile sunt una dintre numeroasele noi capacități - alături de armele cu energie direcționată, armele hipersonice, inteligența artificială și capabilitățile cibernetice - prin care Marina spune că urmărește să țină piept provocărilor militare emergente, în special celor din China”.
"UV-urile sunt una dintre numeroasele noi capacități - alături de arme cu energie direcționată, arme hipersonice, inteligență artificială, analize de date mari și capabilități cibernetice - pe care Marina spune că urmărește să le facă față provocărilor militare emergente, în special din China", O'Rourke a explicat.
U.V.-urile pot fi echipate cu senzori, arme sau alte încărcătuir și pot fi operate de la distanță, semi-autonom sau (cu progresele tehnologice) în mod autonom. Un avantaj major este că ele nu trebuie să încorporeze spații și echipamente de sprijin pentru operatorii umani.
În această nouă arhitectură a flotei, Marina SUA bagă bani frumoși, a explicat O'Rourke. Astfel, în 2020, Marina a cerut 629 milioane de dolari, pentru cercetare și dezvoltarea celor trei programe majore de nave fără pilot și pentru tehnologiile lor de abilitare. Și intenționează să cheltuiască 4,5 miliarde de dolari pentru aceste proiecte până în 2024. Cele trei clase de nave fără pilot includ o navă de suprafață fără pilot, cu deplasare mare- LUSV. „Programul LUSV este unul nou, propus pentru 2020„, a scris O'Rourke. De asemenea, există o navă de suprafață fără pilot cu deplasare medie sau MUSV. „Programul MUSV a început în anul fiscal 2019”, a scris O'Rourke. În cele din urmă, Marina vrea o navă „extra-large” fără pilot sau XLUUV. Marina a colaborat Boeing pentru a-și dezvolta submarinul robot Orca, pentru a îndeplini cerințele XLUUV. XLUUV urmează să fie cumpărată între 2020 și 2024.
Congresul ar putea însă să blocheze acest program, scrie analistul, dacă va dori să afle costurile relative, capacitățile și riscurile pe care le impun, dar și ce analize ale Marinei au condus la decizia adoptării unei noi arhitecturi a flotei. Deocamdată, cu o parte din bani luați, Marina poate merge mai departe cu navele robotizate.