În diverse oraşe din ţările europene există străzi ce poartă numele celebrei soprane. Considerată predecesoarea Mariei Callas şi una dintre celei mai mari soprane din toate timpurile, Maria Cebotari s-a născut la Chişinau, pe 10 februarie 1910, iar din certificatul de naştere aflăm ca numele real este Maria Cebutaru. La vârsta de patru ani începe să cânte în corurile bisericilor, fiind remarcată pentru vocea ei. Tatăl ei, profesor, a fost un mare iubitor al muzicii.
A crescut alături de fratele mai mare şi o soră, toţi având un talent muzical deosebit. Fratele ei, căruia cunoscuţii îi prevesteau o carieră muzicală de renume, moare la numai 12 ani, de o boală netratată la timp. Sora acesteia, Paşa, şi ea cu o voce de invidiat, era mai comodă decât Maria, ce muncea enorm de mult pentru succesele ei. În anul 1924 este admisă la Conservatorul din Chişinău, la numai 14 ani.
Talentul său extraordinat a fost descoperit de contele Alexander Virubov, fostul director al Teatrului Artistic din Moscova. Acesta, aflându-se cu o trupă de teatru în Chişinău (1926), căuta o fată care să poată cânta şi în ruseşte. Rămâne fascinat de vocea şi frumuseţea Mariei, îndragostindu-se pe loc de ea. Artista ajunge astfel în trupa de teatru al contelui.
O căsătorie contestată Împreună cu teatrul rus dă reprezentaţii şi la Bucureşti, după care pleacă la Paris să joace pe marile scene de acolo. Cunoaşte viaţa boema din Paris, printre artişti şi literaţi, în celebrele saloane franceze. În această perioadă, Virubov o cere în căsătorie.
Urmează un schimb de scrisori cu părinţii, pentru că era încă minoră, în care aceştia nu-şi dau acordul pentru căsătorie, rugând-o imperios să se întoarcă acasă, ameninţând chiar că vor contacta poliţia franceză. Discuţiile se termină prin moartea tatălui ei. Simţindu-se fără protecţia puternică a unui bărbat, decide să se căsătorească în cele din urmă cu Virubov.
Devine celebră cu viteza unei comete
Pentru a putea susţine o probă în faţa Directorului Operei de Stat din Dresda, dirijorul Fritz Busch, tânăra învaţă, într-un timp scurt, limba germană, dovedind şi în această privinţa un talent deosebit. Busch, cu o intuiţie fantastică, îşi dă seama de talentul Mariei şi îi oferă pe loc un contract.
La numai 21 de ani, Maria Cebotari, debutează cu rolul Mimi din "La Bohème", de Giacomo Puccini, după o pregatire asiduă de câteva luni. Spectacolul a fost un succes enorm şi se părea că piesa era scrisă special pentru ea. Personajul Mimi se bucură de tinereţe, de începutul fericit al vieţii, se îndrăgosteşte de Rodolfo, apoi plânge şi suferă aflând că este grav bolnavă de plămâni şi îşi dă seama că îi trebuie un protector bogat pentru a reuşi să învingă moartea. Scena morţii smulge lacrimi spectatorilor, dar şi ropote de aplauze, fiind chemată de nenumarate ori pe scenă, pentru a primi ovaţiile din partea celor prezenţi în sală.
O nouă stea, pe scena Operei din Dresda!
Însă, în viaţa privată, soprana a avut mai puţin noroc. După terminarea filmărilor pentru studiorile UFA Berlin, soţul ei, nu mai găseşte alte roluri şi începe să joace la jocurile de noroc, unde iroseste banii câştigaţi de Maria.
În faţa succesului, cu "La Bohème", Opera din Berlin i-a oferit un contract permanent, însă ea a refuzat, rămânând fidelă Operei din Dresda, până în 1943. Cu toate acestea a cântat, ocazional, şi la Opera din Berlin, unde a entuziasmat publicul prin rolurile din "La Bohème" sau "Madame Butterfly".
Compozitorul Richard Strauss avea o predilecţie în a o cere pe Maria Cebotari pentru rolurile din operele sale. Astfel, Strauss i-a încredinţat Mariei rolul principal din opera "Femeia tăcută" (“Die schweigsame Frau”) la premiera ce a avut loc la Opera din Dresda, în 1935.
Pentru spectatori era un deliciu şi un eveniment capital să o vadă şi să o audă cântând pe Maria Cebotari, devenind astfel cunoscută pe scenele din întreaga Europă: Riga, Praga, Amsterdam, Londra, Bruxelles, Paris, Stockholm, Viena, Basel. Printre rolurile interpretate se mai numără: Zerline în "Don Juan" (Mozart), Tatiana în "Eugen Onegin" (Ceaikowski), Gilda în "Rigoletto" (Verdi), Constanţa în "Răpirea din Serai" (Mozart).
Şi-a interpretat propriul rol
Şi-a jucat rolul propriei sale vieţi într-un film italian din 1942, în regia lui Guido Brignone, film despre viaţa celebrei mezzosoprane franceze, de la începuturile secolului XIX, Maria Malibran.
Aici joacă rolul unei talentate cântăreţe de operă care se căsătoreşte timpuriu şi găseşte, abia la maturitate, dragostea vieţii ei. Toate interpretările sale, atât în filme, cât şi în opere, au fost realizate cu genială inspiraţie, inteligenţă, multă energie, talent şi multă muncă.
O scurtă poveste de dragoste şi un sfârşit prea rapid
În 1943, casa ei din Berlin este avariată de un bombardament şi din acelaşi an cântă sub contract la Opera din Viena.
După război, în 1947, participă la festivalul de Operă din Anglia, la Covent Garden, cu Opera din Viena, interpretând piesa "Don Giovanni", de Mozart. În 1949 participă din nou la Festivalul de operă de la Salzburg, pentru ultima oară, sub bagheta dirijorală a lui Herbert von Karajan. Diessl moare în 1948, în urma a doua infarcte.
La numai un an de la moartea lui, la 39 de ani, moare şi ea, de cancer la ficat. Este îngropată, alături de soţul ei, în cimitirul Döblinger din Viena. Cu actorul Diessl, Maria a avut doi băieţi, Peter şi Fritz, care au fost adoptaţi, în 1954, de pianistul englez Sir Clifford Curzon şi de soţia acestuia, artista Lucille Curzon.
Dacă până în 1989 nu se putea vorbi în România despre soprana Maria Cebotari, considerată de regimul comunist ca fiind colaboraţionistă a celui de-al Treilea Reich, după 1990 nu mai există nici un motiv ca numele ei sa nu fie amintit, mai ales că alte naţiuni, germani, austrieci, chiar şi bulgari o cinstesc cum se cuvine. Un bulevard din Chişinău îi poartă numele, iar Teatrul din oraş a fost rebotezat “Maria Cebotari”. În anul 2005, a fost lansat, în republica Moldova, un timbru cu chipul acesteia.
Dipl.-Ing. Mihai Rogai, Hildesheim, Germania, după cartea „Celebrităţi cu origini româneşti sau cu ascendenţi din România”, aflată în pregătire la Editura Sigma, Bucureşti