Beirut are în spate o istorie tumultoasă. După un razboi civil de 15 ani, după bombardamentele israeliene din 2006, după diversele confruntările cu sirienii, cu miliţiile palestiniene, capital Libanului este percepută astăzi, pe bună dreptate, ca un loc primejdios în care este riscant să te aventurezi. Puţină lume îşi mai aduce aminte de măreţia din trecut a Beirutului devenit, în anii 50-60, perla Orientului, destinaţie de lux care atrăgea ca un magnet crema Occidentului.
O infuzie uriaşă de capital străin a transformat Beirutul într-un Monaco oriental în anii ‘60. Pe malul mării s-au ridicat rapid ,întrecându-se în măreţie şi calitatea serviciilor oferite, hoteluri de cinci stele, cluburi de noapte şi restaurante exclusiviste în care aveau acces doar staruri şi membri ai caselor regale. Alături, pe Hamra, una din cele mai celebre străzi ale oraşului, intelectualii şcoliţi la Universitatea Americană din Beirut şi susţinătorii stângii se pierdeau în discuţii interminabile. Multe din celebrele cafenele de atunci - Cafe Wimpy, the Horseshoe, Cafe de Paris – au ajuns proprietatea puternicelor lanţuri internaţionale.
Câteva din localurile celebre de altădată, unde puteai da nas în nas cu staruri de cinema precum Brigitte Bardot sau Omar Sharif, au rămas încă în picioare, scrie CNN într-un amplu material dedicat Beirutului.
Unul dintre cele mai celebre cluburi din oraş Saint George Yacht Club & Marina, inaugurat încă din anii 30, a găzduit figuri legendare ale acelor vremuri: Peter O'Toole (în pauzele din timpul filmărilor pentru pelicula "Lawrence of Arabia" care se realiza în Iordan), regele Farouk al Egiptului, Brigitte Bardot şi alte nume cu rezonanţă din acele timpuri. Restaurantul şi barul hotelului deveniseră sediul principal al multor corespondenţi de presă străini. Barul, mai ales, colcăia la un moment dat de spioni. Se spune că Kim Philby, controversatul ofiţer britanic MI6, care a lucrat pentru sovietici mai bine de 30 de ani, trecea în fiecare după-amiază pe la club pentru cinci sau şase cocktailuri, după care pleca clătinându-se către apartamentul său din strada Rue Kantari. Hotelul a fost serios avariat în timpul războiului civil (1975-1990), dar actualul proprietar Fadi Khoury susţine că doreşte să-i redea măreţia de odinioară.
Spaghetteria Italiana se află chiar în mijlocul a ceea ce era considerat odinioară cel mai la modă cartier al Beirutului. În vecinătatea celor mai luxoase hoteluri din oraş, fostelor ambasade ale Statelor Unite şi Franţei, unor cluburi de noapte celebre, renumitul restaurant cu specific italienesc era înţesat de femei frumoase, politicieni, jurnalişti etc.
Aşezat la poalele Munţilor Liban (pe o peninsulă, la punctul de mijloc al coastei mediteraneene libaneze), Beirut este cel mai mare oraş şi totodată cel mai important port al ţării. Puţine metropole ale lumii, se pot mândri cu un trecut atât de bogat ca Beirut, a cărui istorie începe acum mai bine de 5.000 de ani. Colonizat în secolul III î.e.n. de către fenicieni, numele său derivă din Be’erot (care însemna „fântâni”) şi are referire directă la reţeaua subterană de apă, care încă este exploatată de către localnici. Cât despre prima menţionare într-un izvor scris, aceasta datează din secolul XIV î.e.n., când aşezarea este pomenită în tăbliţele de lut descoperite la Amarna (în cea mai mare parte a lor, nişte scrisori diplomatice).
Transformat mai apoi în colonie romană, Beirut apare în documentele istorice ca fiind locul unei cunoscute şcoli de drept (căreia i s-a dus vestea în lumea întreagă, timp de peste 300 de ani).
În anul 635 oraşul a fost cucerit de arabi, iar în secolele XII şi XIII aici au poposit Cavalerii cruciaţi. A urmat stăpânirea otomană, după care Beirut a devenit capitala noului stat Liban în 1920 (sub mandat francez) şi capitala Libanului independent în 1943.
În prezent, reconstrucţia sa constituie una dintre cele mai ambiţioase evoluţii urbane contemporane.