Mă ocup de zona politică, în calitate de ziarist sau consultant politic, din 1992. Am lucrat în numeroase campanii electorale cu oameni politici de calibru, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu sau Traian Băsescu, ca să-i menționez pe cei mai puternici. Am văzut cum se face politică și în afara României, de aceea pot spune că am o oarecare experiență în a judeca lucrurile. Pentru că actorii erau de calibru, consider că am fost un spectator privilegiat.
Alegerile pentru un loc la Palatul Cotroceni din 2024 mi se par cele mai problematice din istoria României. Pentru că sentimentul dominant nu mai este emoția generată de calitățile/defectele unuia din candidați sau de evenimente spectaculoase care te lasă cu răsuflarea tăiată. Ca unul care a asistat ca ziarist la dezbaterea Ion Iliescu - Emil Constantinescu în 1996, sau care a participat la pregătirea dezbaterilor Adrian Năstase - Traian Băsescu (2004) sau Traian Băsescu - Mircea Geoană (2009), momente de explozie ale unor campanii electorale dure, văd un cu totul alt peisaj în 2024. În care culoarea dominantă este cenușiul, iar sentimentul principal este lehamitea și disprețul. Semnele unui divorț politic între politicieni și alegători.
Lehamitea/disprețul este mult mai periculoasă decât emoția pozitivă/negativă pentru o democrație. Pentru că un alegător care merge la urne doar cu sentimentul că are de ales între oameni fără valoare va da un vot pe măsură. Va fi un buletin ce va intra în urnă precum o hârtie în coșul de gunoi. Fără valoare, fără însemnătate, bun de reciclat într-o rolă de hârtie igienică.
Sunt mulți factori care au dus la această situație, dar cred că în principal este vina oamenilor politici. Care au ales să comunice, indiferent că se aflau în opoziție sau la guvernare, un singur mesaj: Celălalt este mai prost decât mine! Nu mai avem demult dezbateri politice reale, fiind preferată comunicarea solitară, mediată de rețelele sociale, dispuse să înghită grămezi de bani pentru a transmite mesaje anoste. Absența unei competiții reale a dus la scăderea calității discursului politic, iar acest lucru s-a transmis în scăderea interesului pentru ceea ce au de spus politicienii.
În alegerile din 2024 vor veni la urne români care își disprețuiesc conducătorii, care nu sunt mulțumiți cu acel candidat/partid pe care îl votează, care fac acest gest cu lehamite. Este începutul unui drum care nu poate duce în direcția corectă, dar Păstrarea Puterii a devenit mult mai importantă decât Calitatea Puterii. Ceea ce îmi aduce aminte de un banc de vremea lui Ceaușescu: Ultimul care pleacă să stingă lumina! Nu de alta, dar măcar să facem economie...