Răsfăţata tuturor este Begonia tuberhybrida, dar şi celelalte rude sunt decorative prin frunze şi flori.
Numite astfel după guvernatorul din Santo Domingo, Michel Begon (1638-1710), begoniile sunt originare din America Centrală şi de Sud şi din India. Sunt în general decorative prin frunze (fac şi flori, dar de obicei nu sunt foarte spectaculoase, existând şi excepţii - Begonia tuberhybrida).
Begoniile pot înflori tot timpul anului, dar asta ar însemna să le scurtezi viaţa (se epuizează), aşa că este mai bine să le asiguri o perioadă de repaus, iarna. Ca urmare, trebuie să le uzi mai rar şi să le aşezi într-o încăpere cu temperaturi de 14-15 grade Celsius. Dacă apa este mai multă şi temperatura mai scăzută, vei observa că frunzele se îngălbenesc. Dacă ai respectat indicaţiile şi frunzele tot mor, nu trebuie să te sperii.
Este un proces firesc, de intrare în repaus. La primăvară, când vei relua udările (în cantităţi mai mari) şi fertilizările, vor apărea şi frunzele, mult mai viguroase. Sunt plante cărora le place lumina, dar soarele de peste vară le poate arde frunzele! Apa nu trebuie să fie în exces, pentru că există riscul să putrezească rădăcinile. Este bine ca între două udări să se usuce pământul. Nu le place să le stropeşti frunzele cu apă şi protestează prin pete cafenii.
Au totuşi nevoie de umiditate în atmosferă, ceea ce se poate obţine aşezându- le pe bile de argilă, fără să le pulverizezi frunzele cu apă. Pământul poate avea în compoziţie pământ de frunze, turbă, pământ de ferigi, mraniţă şi nisip. Transplantarea se realizează ori de câte ori este nevoie, primăvara.
Fertilizarea este bine să se realizeze bilunar, de la începutul primă verii şi până la sfârşitul verii. Se înmulţ eşte uşor prin butaşi de frunze sau butaşi de tulpină. Să facem cunoştinţă
Iată câteva „membre ale familiei“ begoniilor şi caracteristicile după care le poţi recunoaşte:
> Begonia imperialis. Are frunzele verzi, colorate cu pete argintii, catifelate la atingere.
> Begonia masoniana. Are frunzele gofrate, iar de-a lungul nervurilor principale are pete purpurii-maro, ce amintesc de „crucea de fier“ a nazismului.
> Begonia foliosa. Numită şi begonia cu frunze de ferigă, are lăstari lungi şi subţiri. Frunzele sunt mult mai mici decât la alte begonii.
> Begonia rex. Cuprinde o serie de hibrizi cu frunze colorate spectaculos, în diferite nuanţe de roşu şi argintiu. Frunzele sunt gofrate şi au vârful ascuţit.
> Begonia metalica. Are frunzele verzi cu luciu metalic pe faţa superioară şi roşii pe cea inferioară. Rezistă la condiţiile din apartamente.
> Begonia ricinifolia. După cum spune şi numele, are frunzele asemănă- toare cu cele ale ricinului. Sunt mari şi neregulate. > Begonia tuberhybrida. Este cea mai pretenţioasă. Are nevoie de repaus iarna şi nu reuşeşte să mai înflorească în apartament. Este totuşi cea mai spectaculoasă datorită florilor mari. ATENŢIE !
Bolile cu care trebuie să lupţi > Făinarea - frunzele arată de parcă tocmai ai scuturat punga de făină pe ele. Apare în cazul în care este prea cald şi aerul prea uscat.
> Mucegaiul cenuşiu - seamănă cu făinarea, dar apare în cazul excesului de umezeală şi dacă încăperea nu este aerisită.
> Boala bacteriană - apar pe frunze pete ca de ulei, iar plantele bolnave trebuie aruncate.