Încă din primul moment al declanşării scandalului de la Caracal, despre răpirea Alexandrei Măceşanu, alături de numele lui Dincă s-a mai pronunţat unul: Deveselu. Imediat s-au găsit câţiva „cunoscători” care să afirme că fata a fost răpită pentru plăcerile militarilor de acolo.
Apariţia celei de-a doua victime, Luiza Melencu, a întărit această afirmaţie. „Aha! De-aia organele nu au făcut nimic în cazul Luizei. Procurorul de la Craiova s-a scărpinat pe burtă, deşi avea la dosar maşina lui Dincă. Aha! D’aia acum, în cazul Alexandrei şi-au dat cu stângul în dreptul. Au intrat în câmpul infracţional şi în loc să strângă probe, le-au distrus. Aha! D’aia ancheta bate pasul pe loc şi Dincă îşi bate joc de anchetatori”.
Şi oamenii aveau dreptate să-şi exprime şi astfel de îndoieli. Pentru că era greu de crezut că poliţiştii şi procurorii noştri sunt ori complet tâmpiţi, ori complici cu infractorii, ci mai degrabă că erau legaţi de mâini. Nu se puteau pune cu americanii.
La toate astea a mai contribuit şi zvonul, lansat în oraş, că un întreg contingent de militari americani a fost mutat rapid de la Deveselu, a doua zi după ce Alexandra a sunat la 112. Lucru complet neadevărat.
Şi dacă mai socotim şi faptul că preţul de închiriere al unei garsoniere amărâte în Caracal, rivalizează glorios cu cel al unui apartament dintr-un rezidenţial bun din Bucureşti, tabloul este complet. Părerea că ceva necurat în legătură cu Deveselu s-a petrecut în aceste două cazuri era gata.
Cordon sanitar pentru americani
Trebuie să fii chiar mult mai naiv decât cei care cred în această variantă şi să crezi că la Deveselu sunt doar rachete şi soldaţi americani. Să crezi că o astfel de bază militară care îl îngrijorează pe Putin, aşezată într-o poziţie cheie strategică, nu este apărată şi din punct de vedere informativ. Bineînţeles că este. De altfel, un fost ministru al Apărării a şi pomenit despre un „cordon sanitar” format în jurul acestui obiectiv militar.
Şi nu vorbim aici despre protecţia comunicaţiilor sau alte chestiuni dintr-astea sofisticate, cu tehnică de vârf. Ci de protecţia împotriva unor metode simple, exersate de serviciile secrete de când s-au inventat ele.
Metoda se numeşte „agentul Romeo” şi se aplică foarte simplu. Un agent, bărbat, sau o femeie, după caz, este pregătit de un seriviciu secret astfel încât să intre în graţiile unui personaj care ar putea interesa serviciul respectiv. Sau al unui apropiat al acestuia. Apoi, ori îndrăgostitul/îndrăgostita divulgă în focul amorului datele secrete pe care le deţine, de regulă pentru a se da mare, ori este fotografiat şi filmat în ipostaze intime şi apoi şantajat pentru a furniza informaţiile urmărite de serviciul care îl are în dotare pe ”agentul Romeo”.
Credeţi că atunci când s-a înfiinţat Deveselu, adversarii NATO, altminteri redutabili în munca de informaţii şi contrainformaţii, nu s-au gândit şi la această metodă? Şi mai credeţi că serviciile de contrainformaţii NATO sau cele ale SUA nu s-au gândit să le contracareze? Să fim serioşi.
Agentul Romeo de Caracal
Desigur că sunt unii care au văzut multe filme americane cu război şi care sunt convinşi că atunci când se instalează o bază militară undeva, gata, începe petrecerea. Evident, nu este deloc aşa.
Când s-a construit baza de la Mihail Kogălniceanu, prima din România, toată lumea a dat năvală la câştig şi veselie. Bucătarii din marile restaurante de pe litoral au pregătit feluri alese, creveţi cu bambus şi caracatiţă cu struguri, managerii de hoteluri au pus tâmplarii să întărească încheieturile de la paturi, iar peştii din toate colţurile României şi-au luat cohortele de prostituate şi au plecat către mare, la clienţii americani.
Şi când toată lumea se aştepta ca puşcaşii marini să năvălească pe străzi, să umple barurile, să ia fetele, poate să pună şi de o bătaie, cam ca o galerie de fotbal... pauză! Bucătarii au rămas cu creveţii, hotelierii cu paturile goale şi peştii cu paguba deplasării.
Armata are regulile ei stricte, care sunt respectate cu sfinţenie de militari. Aţi auzit vreodată măcar, în cei mai bine de douăzeci de ani de când este baza de la Kogălniceanu, de militari americani hălăduind cu gagicile de gât prin cluburile de fiţe de la Mamaia? La fel şi la Câmpia Turzii şi la Turda, care este la câţiva kilometri.
Aţi auzit de fete răpite pentru piloţii de pe F 16? Sau aţi văzut pe careva dintre ei aterizând cu avionul direct în faţa barului, trăgând rapid pe sub nas câteva halbe de bere şi plecând mai departe după ce i-a pus mâna pe buci chelneriţei? Desigur, nu!
Acelaşi lucru se întâmplă şi la Caracal. Să fi lăsat NATO la voia întâmplării baza militară de la Deveselu şi în ea să intre fetele răpite de dealde Dincă şi alţii asemenea lui?
Şi dacă în loc de fetele lui Dincă, intrau nişte rusoaice pregătite pentru diversiune? Este absurd să credem că s-ar putea întâmpla aşa ceva.
Dar autorităţilor care n-au făcut nimic să rezolve cazurile fetelor răpite, le convine această variantă. Ele, desigur, ar face, ar cerceta, ar afla, dar nu sunt lăsate, că nu e bine să stricăm parteneriatul strategic. Ce să mai căutăm reţeaua care le-a traficat? Spunem şoptit şi secretos: „Deveselu” şi ne vedem mai departe de potlogării.
Ultimul eveniment de la Caracal, este şi argumentul cel mai puternic împotriva acestei minciuni sau, poate, diversiuni. În plin scandal cu Alexandra şi Luiza, într-o clădire a primăriei din Caracal, la doi paşi de sediul Poliţiei, dar și de casa lui Dincă, funcţiona cu motoarele în plin un club unde fete minore erau obligate să se prostitueze. S-a aflat de el nu pentru că vreun poliţist şi-ar fi făcut datoria, ci pentru că una dintre fete a evadat din Bordelul Groazei, a fugit şi a reclamat.
Bine că nu a sunat la 112 şi acum este în viaţă!