„Când Covid-19 lovește, cele mai mari pagube le face efortul organismului de a combate boala. Sistemul imunitar poate reacționa prea mult în ceea ce medicii numesc furtună de citokine. Celulele care apără organismul atacă nu numai invadatorul viral, ci și țesuturile sănătoase. Victimele se chinuie să respire, în timp ce plămânii lor se umplu de lichid. Noul coronavirus, pe care oamenii de știință l-au botezat SARS-CoV-2, le păcălește să lupte atât de puternic încât, în cazurile cele mai grave, victimele se omoară pe ele însele.
Exact ca în cazul sistemului imunitar al organismului se întâmplă și cu măsurile de apărarea a economia globale. Există o furtună de citokină virtuală: efortul de a lupta împotriva bolii face mai mult rău creșterii globale decât boala în sine. Carantinele, restricțiile de călătorie, închiderea afacerilor și măsurile voluntare de autoprotecție ale cetățenilor au înghețat afacerile”, scrie Peter Coy pe prestigiosul site de afaceri bloomberg.com.
Dincolo de comparația extrem de reușită, specialistul în economie de la bloomberg nu se teme să spună lucrurilor pe nume. „Noile cazuri din China au scăzut brusc, ceea ce este o veste minunată. Dar, pentru ca acest lucru să se întâmple, liderii țării au impus cea mai extinsă carantină din istorie, închizând aproape 60 de milioane de oameni în provincia Hubei, epicentrul focarului. De asemenea, guvernele din provinciile înconjurătoare au luat măsuri pentru a-și proteja populațiile, adoptând interdicții de călătorie și obligând fabricile să închidă.
Pierderile economice au fost ridicate: Creșterea în primul trimestru va fi de doar 1,2%, conform proiecțiilor Bloomberg Economics - cea mai lentă rată anuală de când China a început să facă astfel de măsurători.(...) Acum, când autoritățile din afara orașului Hubei au început să reducă restricțiile pentru a limita pierderile, există riscul ca numărul de cazuri noi să înceapă să crească din nou, pe măsură ce oamenii se întorc la muncă, la studii și la cumpărături.
Dacă, însă, numărul cazurilor noi din China continuă să scadă, atunci se va demonstra că un stat autoritar, cu o populație obedientă și capacități de supraveghere de înaltă tehnologie poate controla Covid-19. Dar e greu de spus că alte națiuni ar putea folosi strategia Chinei sau ar dori să o facă”.
N-am să intru în amănuntele pe care le dă Peter Coy cu privire la efectele luptei pentru combaterea pandemiei asupra economiei mondiale. O să încerc doar să vă traduc această ideea pe care o ămpărtășesc, cred eu, mulți dintre liderii statelor din întreaga lume, inclusiv din Europa.
La ultimul nivel decizional pare să se caute acum o justă balanță între salvarea de vieți omenești și interesele economice. Sigur, carantinarea unor orașe întregi, oprirea activității economice ar limita numărul de îmbolnăviri (chinezii au dovedit acest lucru), dar efectele economice ar fi dezastruoase. Ca urmare, astfel de măsuri draconice vor fi luate doar în ultima instanță, când situația va fi, într-adevăr, extrem de gravă.
Mai mult, din câte observ, există mari diferențe de reacție între diversele guverne, în funcție de orientarea lor, să zicem ideologică, deși termenul nu surprinde foarte bine esența lucrurilor.
Ca să înțelegeți ce vreau să spun, o să vă dau un exemplu. Președintele pro-afaceri al Franței, Emmanuel Macron, consideră închiderea graniței cu Italia (marele focar european al coronavirusului) o idee proastă. De cealaltă parte, Slovacia, care nu a înregistrat mai mult de 19 cazuri, a decis să-și închidă granițele pentru toți cei care nu au rezidență pe teritoriul său. Unii salvează banii, alții ocrotesc vieți.
Peter Coy și mulți dintre liderii politici și oamenii de afaceri consideră astfel de măsuri draconice fără sens, dat fiimd că „boala se răspândește deja în afara zonei de izolare”. Așa o fi, nimic de zis. Pe de altă parte, însă, zic eu, aceste măsuri ar ține focarele sub control și ar limita simțitor numărul morților.
N-are rost vă faceți iluzii prea mari că Europa va aplica măsurile din China. Opinia majoritară în rândul establishmentului pare să fie că trebuie căutat un echilibru între viață și bani. Iar asta înseamnă, cred eu, că în Europa urmează o bătălie mult mai lungă cu virusul decât în China".