Dacă în ultimii ani a fost o prezenţă discretă în showbiz, din luna ianuarie lucrurile se vor schimba, deoarece actriţa va interpreta unul dintre rolurile principale într-un nou serial marca Antena 1.
Manuela Hărăbor face parte din distribuţia serialului „Fetele marinarului“, alături de alte nume mari ale teatrului şi filmului românesc - Şerban Ionescu, Magda Catone sau Cecilia Bârbora. Producţia cu un buget-record - de câteva milioane de euro - este programată să înceapă în ianuarie 2009. „Interpretez, în sfârşit, rolul unei femei de 40 de ani, mama unui băiat de 20. O femeie care şi-a închinat viaţa soţului şi copilului, dar care duce în spate un secret, pe care multă vreme l-a crezut îngropat pentru totdeauna. Atunci când viaţa îl readuce în actualitate, nu are de ales şi trebuie să mărturisească. Dar asta mai târziu, prin episodul 80!“, dezvăluie actriţa câteva amănunte din culisele serialului.
O companie selectă Recunoaşte că a fost reticentă la început în a accepta rolul propus, deoarece se temea să nu fie vorba de vreo producţie obscură. „Mi-a fost teamă ca rolul să nu fie prea uşurel, dar am avut surpriza plăcută să citesc un scenariu foarte bine scris de Mimi Bră- nescu şi Dan Chiriac, iar când am aflat că voi juca alături de Şerban Ionescu, Ileana Stana-Ionescu şi Magda Catone, am acceptat fără ezitare.“ Manuela şi-a făcut încălzirea pentru rolul din telenovelă cu câteva apariţii episodice în alte seriale româneş ti, de la posturile Acasă TV şi Pro TV. Acestea au fost alese dintr-o paletă de partituri printre care se regăseau şi oferte de roluri mai puţin consistente, spune actriţa. „Anul trecut am avut câteva apariţii în filmele «Un pas înainte» şi astă-vară în «Doctori de mame».“
Departe de lumea mondenă Manuela Hărăbor este o prezenţă discretă în peisajul monden bucureştean. Nu frecventează petrecerile din cluburi şi nu ţine să apară pe prima pagină a ziarelor cu orice preţ. Ea spune că-şi selectează atent ocaziile de socializare, pentru că majoritatea acestora ar fi „pierdere de vreme“. „Nu mă mai simt în largul meu în lumea mondenă de multă vreme. Şi cred că presa e avidă de «vedete», nu de actriţe. Sau, în orice caz, de latura privată a vieţii acestora.“ De aceea, apariţia sa în calitate de prezentator la Festivalul DaKINO, ediţia a 18-a, demarată pe 25 noiembrie, a constituit o surpriză.
Filme clasice la activ
Apariţia constantă într-o producţie de televiziune îi va aduce Manuelei admiratori noi şi, pentru câteva luni bune, va trebui să se identifice cu personajul care i-a fost repartizat, Virginia.
„Cu aşa un scenariu bun, cu aşa o echipă de actori, cu o echipă de producţie excepţională ar fi ruşinos să nu ne iasă. Este altceva decât oferă piaţa la ora actuală“, spune exaltată vedeta, care a rămas în conştiinţa multor cinefili drept Pădureanca din filmul omonim, rolul care i-a adus consacrarea în urmă cu 22 de ani.
Asocierea cu rolul Siminei o încântă, chiar dacă, între timp, a mai adunat în palmares şi alte interpretări în producţii româneşti sau străine. „Nu poate fi decât un motiv de bucurie. Faptul că un film pe care l-ai făcut în urmă cu 22 de ani îşi câştigă noi spectatori şi nu-i dezamăgeşte pe cei mai vechi cu fiecare vizionare îţi confirmă faptul că nu ai dat greş. Pot spune că am jucat într-un film clasic.“
„Actorul român e chinuit“
Vedeta a crescut pe platourile de filmare, graţie meseriei tatălui ei, sculptor machetist la fostul Studio Cinematografic Bucureşti, iar alegerea de a deveni actriţă a fost firească. Ea spune că nu regretă niciun moment alegerea de a urma o carieră artistică, în ciuda faptului că piaţa cinematografică românească nu a avut un parcurs dinamic.
„Nu regret nici măcar o secundă alegerea făcută. Sunt mâhnită că generaţia mea nu a avut parte de continuitate în meserie. Niciodată nu m-am gândit atunci când mi-am început profesia că nu voi face cel puţin un film pe an. Actorul român e chinuit. Aleargă de dimineaţă până seara pentru o slujbă, foarte puţini o capătă, şi de cele mai multe ori nici măcar nu merită efortul.“
Manuela Hărăbor, actriţă: " Nu mă mai simt în largul meu în lumea mondenă de multă vreme. Şi cred că presa e avidă de «vedete», nu de actriţe. " IMPLICARE
„Împreună învingem autismul“
Actriţa s-a implicat în diverse campanii sociale, cea mai recentă fiind „Împreună învingem autismul“. Demersul îşi propune să atragă atenţia asupra acestei afecţiuni de natură neurobiologică, autismul, care, potrivit estimărilor internaţionale, atinge un copil din 166 (sau poate avea o rată chiar de 1 la 150). Fiind mama unui fiu autist, Andrei, în vârstă de 18 ani, Manuela este cu atât mai hotărâtă să strângă fonduri şi să ajute cât mai multe persoane să beneficieze de un tratament corect. „E timpul ca statul să-şi asume responsabilităţi şi să nu mai arunce resturi la categoriile sociale cu nevoi speciale. Sumele acordate părinţilor copiilor cu dizabilităţi este derizorie. Adulţii cu probleme primesc de la stat o indemnizaţie de 187 de lei. Este vorba despre o campanie de informare asupra simptomaticii autismului, despre terapia ABA şi, nu în ultimul rând, de strângere de fonduri pentru 23 de copii din toată ţara care necesită începerea sau continuarea acestei terapii. Puteţi accesa site-ul www.invingemautismul.ro pentru mai multe informaţii. Însă, pe termen lung, ne dorim ca această terapie de modificare comportamentală să fie acceptată de stat şi, în consecinţă, decontată de către CNAS.“
PESTE OCEAN
Căsătorie americană Manuela a ales ca, pentru o perioadă de şase ani (între 1995 şi 2001), să plece în Statele Unite, unde nu şi-a continuat activitatea actoricească. „Am plecat în SUA pentru că m-am măritat (cu Soli Shaltiel - n.r.) şi nu am încercat niciodată să-mi continui cariera acolo. A fost bine cât a fost bine. Când nu a mai fost, m-am întors acasă. Într-un fel, acasă a fost totdeauna aici. Uneori mi se face dor de New York sau de Miami. M-aş mai duce puţin pe acolo, dar nu pentru multă vreme“, povesteşte vedeta despre experienţa americană. La întoarcerea în ţară a pus bazele unui studio de film, Kentauros, de care s-a despărţit în urmă cu doi ani şi de care n-o leagă amintiri tocmai plăcute. „Am fost implicată în construirea unui nou studio de film cu adevărat profesionist, dar, din păcate, cei care aveau putere de decizie nu prea au ştiut ce să facă cu el. Acum doi ani ne-am despărţit de el. A fost mai bine, pentru că în perioada în care am fost implicată în acest proiect mi-am periclitat cu totul profesia. Uneori din cauză că celelalte studiouri nu şi-au dorit în preajmă oameni implicaţi în, vezi Doamne!, concurenţă. Unii, din păcate, m-au făcut să sufăr cel mai mult - colegi de-ai mei, regizori sau producători, care s-au simţit lezaţi că acel studio nu a vrut să colaboreze cu ei. Nu au întrebat niciodată dacă eu aş fi avut o putere de decizie, dar cu siguranţă m-au taxat“, spune cu amărăciune Manuela.