Pentru sporturile de iarna din Romania, un nou sezon international s-a incheiat fara sa fi inceput.
Traim din amintiri. De cate ori trec pe la cabana schiorilor din Sinaia vad capatul de jos al fostei partii de bob. Partia nu mai e folosita de ani buni. S-a umplut de rugina. Ma gandesc de fiecare data la Panturu si la boberii nostri de odinioara care se numarau printre primii din Europa. Nici urma de bob in Romania de azi. Nici de biatlon. Nici de schi profesionist. Mihai Bara a fost dat uitarii si el.
Partiile de concurs nu arata grozav. Tunurile de zapada nu ajuta la mare lucru, mai ales ca sezonul 2006/2007 a adus tarziu zapada naturala. Ca, de altfel, in toata Europa. In decembrie, toate competitiile din Austria si Franta au fost amanate. Totusi, Cupa Mondiala s-a desfasurat. O noua generatie de schiori, de biatlonisti, de saritori si de fondisti a preluat stafeta. Niciun roman printre ei.
Cate generatii s-au scurs de la Bara si Panturu pana in prezent, fara ca despre sporturile de iarna din Romania sa se mai auda ceva in lume? Totusi, partiile de schii (macar ele) s-au inmultit in ultimii ani. La Cavnic, in Maramures, un primar destoinic a facut pe Gutai o mica statiune de iarna. In curand, va fi mai cautata decat altele, celebre.
Mai cu seama ca pe Gutai prima zapada cade in noiembrie si ultima in aprilie. La Paltinis, in schimb, una dintre cele mai vechi partii din tara este atat de prost administrata, incat schiorii au reclamat ca isi rup hainele in scaunele uzate.
Am fost trei ani la rand in Austria, la Zell am See, langa Kaprun, unde se afla cele mai inalte varfuri din Alpii austrieci. O saptamana la Zell am See, socotind si benzina pentru masina, costa cam cat o saptamana la Predeal.
Asta, in conditiile in care partiile au cateva zeci de kilometri, gondolele, telescaunele si teleschiurile te urca pe toate varfurile, fara sa-ti prapadeasca hanoracul sau pantalonii, asigurandu-ti cel mai deplin confort.
Copilul il incredintezi monitorului de la una dintre scolile de schi si poti fi sigur ca in cateva zile invata alfabetul zapezii. Abonamentul e in asa fel gandit incat sa te tina cat mai mult timp pe partie. Nu exista cozi, desi muntele furnica de lume.
Asa stand lucrurile, sa ne mai miram ca primii clasati in Cupa Mondiala de schi alpin sunt, la barbati, ca si la femei, austriecii? Sau ca un orasel minuscul din Norvegia, care are mai multe partii decat intreaga Romanie, produce campioni pe banda rulanta? Sau ca mica Slovenie e pe podiumul european, ba chiar pe locul intai, printr-o tanara schioare?