Dupa victoria in prelungiri asupra Frantei, entuziasmul antrenorului, jucatoarelor si comentatorilor de handbal a avut o jumatate de temei.
S-a remarcat corect ca n-avem traditie in materie de rabdare, tenacitate, lupta pe viata si pe moarte pana in ultima secunda si ca meciul din sferturile Mondialului a reprezentat o exceptie. Dar nu s-a remarcat (si cum s-o faci dupa un asemenea meci?) ca nationala noastra de handbal e imatura, cu multe carente tehnice si cu „gauri” (unde ne sunt interii de altadata?). Scriu aceste randuri inaintea finalei mici cu care ne-a cadorisit Rusia.
Intalnirea de sambata, cu Rusia, a fost, inainte de orice, o sarabanda a greselilor nefortate. Greseli care au existat si in partidele anterioare. Mai ales in aceea cu Ungaria si in prima repriza a intalnirii cu Franta. Atatea pase gresite, atatea aruncari slabe, negandite, atitea neatentii in aparare n-am vazut de multa vreme. Gheorghe Tadici a avut curajul de a intineri echipa, dar nu si puterea de a o sili sa joace un meci de la un capat la altul. S-a pretins dupa meciul cu Rusia ca acela cu Franta le-a epuizat pe jucatoare.
Explicatia nu tine: jucatoarele sunt tinere, iar recuperarea fizica nu mai poate fi o problema. Mi se pare ca mai degraba temperarea euforiei a fost o problema. „N-am fost montate pentru meci”, a declarat la sfarsit Steluta Luca, veterana si capitana echipei. Sa nu-ti iasa niciun contraatac si sa te repliezi fara vlaga, asta nu mai e doar expresia oboselii. Fetele noastre au fost surclasate de rusoaice la toate capitolele: tehnica, vigoare, imaginatie.
Excelentul comentariu al lui Radu Naum din timpul partidelor, sfatuit de Simona Varzaru, nu merita decat un singur repros: a lasat sa se inteleaga ca Rusia a fost mai buna decat Romania doar in acest meci. Si ca a fi in primele patru din lume e o performanta. Din pacate, Rusia e in acest moment net superioara Romaniei. Ca si Norvegia sau Ungaria. Ne putem compara, e drept, cu Franta. De aceea meciul cu ea a fost dramatic. N-am vazut Germania, care a vrut sa piarda cu noi, ca sa aiba un sfert de finala mai usor.
Diferenta dintre Romania, pe de o parte, si Rusia, Norvegia sau Ungaria, pe de alta, consta in trei lucruri: joc pozitional mult mai putin elaborat si mai putin inventiv (cu ce graba aruncam, ce rar combinam surprinzator, cum inghesuim jocul pe centru!), forta fizica inferioara (e drept, la rusoaice e prisositoare) si incapacitate de concentrare pe timp lung (de unde greselile copilaresti!). Imi pare rau s-o spun, dar, cu jucatoare tinere si talentate, Romania nu alcatuieste inca o echipa.
Si banuiesc ca n-are nici rezervele necesare. Cele mai bune jucatoare au facut, fiecare, unul ori doua meciuri extraordinare, au cazut complet in altele, au fost medii in cele mai multe. Si antrenorul n-avea cu cine sa le inlocuiasca. Echipele noastre feminine de club nu sunt nici ele faimoase. Rezervorul de jucatoare e redus. Avem nevoie de o alta politica in handbal. Si nu doar in cel feminin.