Fapte grave ies la iveală în interiorul Operei Naţionale Bucureşti, atât legate de „scandalul manelelor“, care a explodat în presă în ultimele două săptămâni, cât şi de numeroasele probleme interne.
EVZ a mai semnalat managementul defectuos al instituţiei într-un articol din decembrie, iar contractele de închiriere făcute aberant nu sunt decât vârful aisbergului.
După ce s-a „bucurat“ la cei 500 de lei obţinuţi de la manelistul Dan Bursuc, Opera şi-a permis să cumpere în aceste zile, pentru a fi folosit de directorul general Cătălin Ionescu-Arbore, un Volkswagen Passat „ultimul răcnet“. Maşina a costat 27.000 de euro, iar banii nu s-au adunat din „ciupeli“ de genul celor cu maneliştii, ci provin, cel mai probabil, din subvenţiile pentru instituţii publice ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
Directorul economic Şandru nu a putut fi găsit, iar responsabila de imagine, Liana Şega, ne-a declarat că nu cunoaşte subiectul.
În ciuda faptului că Opera este o clădire de patrimoniu, recent au început lucrările de demolare în Salonul Galben, în intenţia transformării acestuia într-o sală de spectacole. Dincolo de oportunitatea acestui demers, nu se ştie dacă directorul Arbore are avizele necesare, a căror obţinere durează foarte mult.
Luna trecută, directorul Arbore ne-a declarat că nu cunoaşte bugetul instituţiei. EVZ a intrat în posesia filelor de buget trimise de la cabinetul ministrului, care arată că, pe anul 2007, Opera a primit subvenţii în valoare de 29.694.000 de lei (7.877.000 de euro). În aceste condiţii, ce nevoie a avut instituţia de un contract de prestări servicii în valoare de 500 de lei, care să o facă să ajungă într-o astfel de lumină defavorabilă?
Directorul Cătălin Ionescu- Arbore a semnat documentul compromiţător şi a permis folosirea scenei şi a pianului Operei pentru preţul a opt bilete la spectacol în momentul de faţă. Specialiştii în imagine ai EVZ spun oricum că este imposibil, din punct de vedere tehnic, ca toate cadrele videoclipului să fi fost trase doar într-o oră. Mai mult, Sorin Copilul de Aur cântă şi în loja marilor artişti, care prin tradiţie este rezervată numelor mari, ce au făcut cinste Operei, şi unde nu este permis, în mod normal, accesul altcuiva.