Mamaia fără valuri e la 50 de kilometri de Bucureşti | VIDEO

O fâşie de un kilometru jumate de nisip a devenit plajă comunală în Gostinu, judeţul Giurgiu. Bucureştenii se înghesuie în weekend cu corturile.

La 50 de kilometri de Capitală se face cel mai natural turism de weekend. Nu există nicio regulă pe plaja din localitatea Gostinu din judeţul Giurgiu. Poţi veni cu cortul, tragi maşina până în marginea apei şi nici nu plăteşti taxă de staţiune sau de campare. La buza Dunării se înghesuie, la fiecare sfârşit de săptămână, mii de oameni din localităţile din jur, din Giurgiu, din Bucureşti şi din judeţele de prin apropiere. E un kilometru jumate de nisip, iar plaja e lată cât la Mamaia. Fâşia galbenă se pierde apoi în pădure, ciuntită la margine de roţile maşinilor pe care le parchează oamenii printre copaci. "E aglomeraţie, e agitaţie mare aici încă din luna mai. Duminica trecută, la aproximări, ne-au ieşit 3.000 de oameni pe plajă. Lume cât vezi cu ochii! N-ai loc să mai pui un cearşaf pe undeva, o umbrelă. De parcat maşina nici nu mai zic. Se fac blocaje! Dacă îţi vine să pleci pe la prânz, nu poţi. Trebuie să stai până seara!", spune Dumitru Văcaru, primarul din Gostinu. Semnal bulgăresc la telefon În localitate se ajunge uşor. Fix înainte de Giurgiu, indicatoarele arată spre Ruse, dar şi spre o localitate vecină Gostinului, Oinacu. După Oinacu vine Braniştea, apoi vezi numaidecât indicatorul pe care scrie "Spre plajă". Din şoseaua asfaltată dai direct într-un drum pietruit, pe care încap cu greu două maşini una lânga alta. Sunt şi gropi, piatra mai lipseşte din loc în loc, iar ca s-ajungi la plajă mai mergi cu maşina puţin prin nisip. Când dai de apă, treci pe roaming la bulgari. Asta e beleaua oamenilor care vin să se bronzeze la Dunăre: că trebuie să fugă de colo-colo să prindă "semnalul românesc", altfel te suprataxează. În timpul săptămânii, ajung aici numai cei din împrejurimi, la scăldat şi la stat la soare. E ca-n sălbăticie. Pădure în spate, nisip, apă, pădure în faţă. Cât vezi cu ochii numai verde. Şi multă linişte. Dorin şi Estera, din Braniştea, localitate învecinată, de asta au şi venit în mijlocul săptămânii, ca să "n-aibă bâzâială". Au fost acum vreo două săptămâni, într-o sâmbătă. S-au enervat şi-au plecat acasă, că n-avuseseră loc să-şi înfigă umbreluţa în nisip. "E mai populat. S-aduc şi două-trei terase, d-astea, ambulante, la cort. E cu bere, cu un suc, o îngheţată. Mâncare îşi face fiecare. Poţi să tragi grătarul aici, pe plajă", spune Dorin. Se fac planuri deocamdată L-a adus şi pe Cristian, un nepot care munceşte în Franţa. "E bine şi la mare, că e civilizat. Dar e departe", zice cu jumătate de gură, pentru că îl vede pe unul cum abia îşi scoate calul din Dunăre: "Apa e curată, aşa. Nu-i nici mare. Mergi la 50 de metri de mal cu ea până la gât. Gropi nu sunt şi pe jos e numai nisip". Primarul Dumitru Văcaru a spus că ar vrea să facă mai multe pentru bucata asta de plajă şi să dezvolte un soi de turism local. Nu contează câţi oameni or veni să stea la soare. Să vină şi doar 100 în weekend, că tot merită investiţia. Pentru că primăria nu e proprietară, nici administrator pe bucata de pământ, Văcaru explică de ce nu poate investi prea mult acolo: "Am băgat pietriş pe drum aşa, dintr-o obligaţie morală. Tot obligaţie morală a primăriei este să facă curăţenie acolo. Plătim oameni să strângă gunoiul, iar vineri bag o freză să niveleze nisipul, să facă o brazdă. La noi e ca la Mamaia!".

Mocanu şi Slobozia

În judeţul Giurgiu mai sunt alte două plaje sălbatice la Dunăre. Una dintre ele este Mocanu, situată imediat lângă Podul Prieteniei. Se ajunge numai cu barca, iar drumul durează maximum cinci minute. Nisipul e la fel de fin ca la Gostinu, iar apa nu-i adâncă. Cei care au fost acolo spun că zona este mai degrabă pentru pescuit şalău şi somn. Şi în localitatea Slobozia, din judeţul Giurgiu, este o bucată de nisip, unde se poate face plajă. Problema e aceeaşi ca la Gostinu: nimic nu este amenajat, pentru că zona este în proprietatea Romsilva, iar autorităţile locale n-au drept să facă investiţii.

Căruţa de gunoi vine pe la prânz. Toalete nu-s

Tomberoanele de pe plaja de la Gostinu sunt nişte coşuri mari de nuiele, puse din loc în loc pe lângă un copac de pe plajă. Gunoierii strâng deja tura a doua de peturi şi de gunoaie. Sica Ghioaldă şi Maria Chişcu au pus căruţa lângă tomberon, şi-au tras mănuşile şi răscolesc mormanul de peturi. Bagă sticle într-un sac de plastic, apoi îl urcă în căruţă. Maria (stânga) şi Sica vin cu căruţa pentru salubrizarea plajei Se face multă mizerie pe plajă, dar femeile-s bucuroase că măcar românii n-aruncă prin apă toate cele: "Aşa, de pe nisip, de prin pădure, le adunăm noi. Până vineri trebuie să fie lună". La plajă n-au stat niciodată, pentru că le buimăceşte soarele. Dar au neamuri pe la Giurgiu care asta fac săptămână de săptămână. Vin la Dunăre, fac un grătar, mai joacă o tablă şi s-a dus duminica. "Păi, dacă la Mangalia e scump! Numai drumul cât te costă...Camera la hotel, mâncare bună la restaurant", oftează Sica. Ştie că ş-aici e bine, doar e la o azvârlitură de băţ de casă. Salvamar şi bungalow-uri Primarul Văcaru spune că mai mult nu s-a putut face. Probleme sunt şi cu toaleta, care nu prea există. O groapă în pământ sau faci pe unde apuci, prin pădure. "Trebuie să ai condiţii să faci turism. Am cerut la Romsilva ca primăria să fie administrator, ca să putem face ceva acolo. Să fie staţiune, ca la Mamaia! Eu am depus un proiect în 2009, în valoare de 500.000 de euro, ca să deschidem în sat un punct de informare turistică într-o fostă şcoală, iar aici să aducem un salvamar, să facem un punct de prim-ajutor şi un spaţiu de agrement de 3.000 de metri pătraţi cu bungalow-uri, căsuţe. Proiectul a fost aprobat, am făcut licitaţie, dar unul dintre participanţi a contestat-o şi acum aşteptăm decizia finală", explică Dumitru Văcaru. Salvamarul de la Gostinu: Mirel aşteaptă valurile pe care le fac navele care trec pe Dunăre Know-how de la bulgari Primarul se pregăteşte de o vacanţă la bulgari, la Nisipurile de Aur. O să fure şi de-acolo un pic de "know-how", ca să-l aducă la Gostinu: "Eu am stat de vorbă cu bucureştenii care au venit şi mi-au zis: «Să fie fără betoane şi să amenajaţi locuri de parcare!» Fără betoane să fie atunci! Cu locurile de parcare e greu. Duminica se adună 500-600 de maşini. E dezmăţ şi libertate totală!". Prima pensiune e abia pe hârtie. Cazare nu găseşti deloc

Edilul din localitatea giurgiuveană mai are un hop: nu există nici măcar o pensiune în sat, unde să găseşti un pat şi-o pernă să pui capul după o zi de plajă. Abia anul ăsta s-a găsit un bucureştean care să investească. Şi-a luat teren şi, cu nişte fonduri, vrea să construiască o pensiune. E, însă, singurul, iar proiectul e abia la stadiul planşelor. Nu-i nimic, zice primarul. Vii cu cortul, că nu te opreşte nimeni: "E şi un pic de risc, pentru că plaja e ocazională. Acum e, dar la anu' nu ştiu ce-o mai fi. E zonă indundabilă, de aceea nu poţi face aici construcţii permanente. În 2010, Dunărea a fost la dig. Apa s-a dus până în pădure. Anul trecut, a fost plajă. Şi anul ăsta e. În mai am fost acolo şi era lume la grătar, la soare". Turiştii se bat pe insulă Aproximările făcute din ochi îi spun lui Dumitru Văcaru că suprafaţa totală de nisip s-ar duce la 1,5 hectare. Din mijlocul Dunării, undeva la capătul mai îngust al uscatului, se întinde o insuliţă. E cea mai căutată zonă. Primarul zice că, dacă vrei să prinzi loc, trebuie să vii de vineri: "Se merge prin apă ca să ajungi, că Dunărea e mică. Şi când vine apa poţi ajunge, că nu trece de doi metri". Turiştii vin cu toate accesoriile: bărci, şalupe, s-au dat chiar şi cu ski-jetul. Mirel salvamarul, aşa cum îl ştie lumea pe tinerelul care umblă tot timpul cu un colac galben după el şi care vine în fiecare zi să se scalde, abia ce s-a întors de pe insulă. Nisipul i-a fript tălpile. S-a cam plictisit. Nu prea e lume şi nici n-au trecut şalupe sau vase, care mai fac cât de cât valuri: "De vineri e cu mâncare. Oooo, miroase a tot ce vreţi! A mici, a fripturică. Şi muzica e pe alese, la fiecare maşină". Terasele se instalează de vineri. Sunt doi cârciumari din sat care cară pe drumul de piatră butoaiele de bere.

"Turism faci când ai condiţii. Noi vrem să avem staţiune ca la Mamaia. Atât am zis: o facem fără betoane!" Dumitru Văcaru, primar Maşinile turiştilor de weekend sunt trase până în buza Dunării