Malthusianismul - o teorie economică corectă?

În contextul actualei pandemii Covid-19, în lumea occidentală (Franța şi Italia, de exemplu) se observă o recrudescență a discuțiilor circumscrise teoriei conspirației referitoare la teoria lui Malthus, conform căreia, deşi resursele cresc în progresie aritmetică, nu pot fi acoperite nevoile (de hrană ale) populației, care creşte în progresie geometrică, deci într-un ritm mai rapid decât mijloacele de trai disponibile.

Fără a fi adepți ai teoriei conspirației care circulă, încercăm să punctăm câteva realități, rămânându-vă Dumneavoastră sarcina de a vă pronunța asupra validității teoriei economistului Malthus.

În sprijinul malthusianismului se pot aduce ca argument recentele politici de planning ale Chinei (țara cu cea mai mare populație), care controlează natalitatea şi a implementat (provizoriu) un sistem de notare a cetățenilor proprii.

Criticii actuali ai lui Malthus, inclusiv foarte mulți economişti, au la îndemână o largă paletă de argumente solide, bazate pe inovație şi echitate socială, pentru a ne face optimişti, în sensul că există un loc sub soare pentru toți  oamenii planetei.

Cea mai importantă critică se referă, bineînțeles, la extrema polarizare a bogăției/avuției, deținută de un procent nesemnificativ de persoane, ridicându-se şi serioase probleme de etică socială dacă ne raportăm la sărăcia în care trăiesc miliarde de oameni.

De asemenea, se mai poate argumenta că progresul ştiințifico-tehnologic va conduce la o mai bună  distribuire/alocare a resurselor, la descoperirea altora noi, la îmbunătățirea echității şi organizării sociale ş.a.