Maidanezii care au scăpat de hingheri au fost puşi la muncă

CARIERĂ. Zece maidanezi care trăiau lângă ghenele de gunoi şi-au găsit un rost pe lumea asta. O echipă de dresori i-a transformat în câini utilitari – salvează oameni din avalanşe şi din dărâmături.

Câinele Codruţ are o vârstă incertă. Stăpânul şi dresorul lui, Vlad Popescu, tocmai l-a scos la joacă în zăpadă şi spune că-l are din 2005, de când colegii de la fundaţia la care lucra atunci au găsit câinele pe o stradă din Craiova, lângă un morman de gunoaie. Din mijlocul copiilor străzii, olteanul Codruţ s-a mutat în Bucureşti. Acum stă în cartierul Militari şi "nu trebuie să se mai bată cu aurolacii pe mâncare", spune dresorul Vlad. Pentru că alimentaţia lui în vremea cât a stat pe stradă n-a fost deloc potrivită, dinţii i s-au uzat mult prea devreme, iar veterinarul n-a putut să spună cam câţi ani are. La estimări, Codruţ ar avea acum 10, după ce anul trecut avea 12. E ciudat. Maidanezul ăsta oltean, cu tendinţe de îngră­şare, e mai sprinten decât un pui. "E câinele «Benjamin Button». La primele controale medicale i-am descoperit probleme la inimă, la ficat şi mă aşteptam din an în an să dea colţu’. Da’ n-a murit", râde Vlad. Bichon sau maidanez, bun de antrenat Codruţ e deja scăpat de lesă şi frământă zăpada din parc. A fost antrenat pentru operaţiunea de salvare – căutare, dar a făcut şi terapie cu copiii cu dizabilităţi. A scos oameni din dărâmături, a căutat persoane dispărute prin sate, a scos schiori îngropaţi în zăpadă şi s-a jucat cuminte cu câţiva copii diagnosticaţi cu autism. Pentru Clubul Câinilor Utilitari, dresorii au făcut o selecţie înainte de forma echipa de maidanezi. Criteriile au fost simple: "câinele trebuia să fie pe şpagă", explică Vlad, adică să ceară să fie recompensat cu o bucă­ţică de mâncare sau cu o jucărie: "Ne-au interesat câinii să­nătoşi, obraznici şi cu ini­ţiativă. Nu trebuie să fie dependent de stăpân, pentru că atunci când îl trimit eu într-o dărâmătură, el trebuie să ia singur decizia dacă merge în stânga sau în dreapta şi nu să caute indicaţiile mele". Prin proiectul lor, de a aduna de pe stradă maidanezi şi de a-i transforma în animale numai bune pentru salvare, a fost gândit pentru schimbarea mentali­tăţii, menţionează Vlad. Ei vor să arate că animalul comunitar e la fel de inteligent ca unul de rasă, la fel de frumos şi de sociabil: "Ideea e aşa. E drăguţ să mângâi pe cap un Bichon. Maidanezul e la fel". Îl are exemplu pe Codruţ. Până l-a scos câine utilitar, pe Codruţ îl alergau copiii din bloc ca să se joace cu el. E flocos, are ochi plângăcioşi şi nu prea stă locului. Doar vârsta, spune Vlad, l-a făcut un pic ciufut. Sunt vreo -10 grade afară şi Codruţ trebuie s-o găsească pe Alina, o altă dresoare a clubului, care zace îngropată într-un morman de zăpadă. Simulăm o mică avalanşă în Parcul Izvor, acolo unde Codruţ are azi şansa să fie peste maidanezii nereuşiţi în viaţă. Vin să-l miroase, îl cântăresc din ochi şi-l latră de la distanţă. Olteanul e încă în lesa lui Vlad, cât Alina şi-a acoperit bine faţa cu mâinile şi nimic nu se mai mişcă în jurul ei. Codruţ e într-o margine de parc.

"Codruţ întinereşte, pentru că veterinarul îi dă la fiecare control medical mai puţini ani decât la cealaltă vizită. Mă tem să n-ajungă pui. L-am luat la munte. E mai sprinten decât mine.“Vlad Popescu, dresor şi proprietar de maidanez EVOLUŢIE  Colegii lui Codruţ au toţi în spate un trecut "pătat" Vlad îi scoate lesa şi îi dă comanda să înceapă căutarea. Câinele miroase prin zăpadă şi-şi ia avânt spe Alina. A simţit unde e. Fuge, gâfâie şi nu se lasă. Sare în mormanul de zăpadă şi începe să scurme. A scos-o din zăpadă aproape pe jumătate. Tot nu se lasă. Îi dă cu laba peste ochi şi, dacă vede că "victima" tot nu mişcă, Codruţ insistă. Împinge zăpada şi cu labele şi cu botul până când Alina sare în picioare. Vlad îl alintă. "Bravo, tată!", şi Codruţ primeşte din borsetă o bucată de cremwurst. Toate se fac la el "pe şpagă". "Asta cu câinii care salvează vieţi e o vrăjeală. Ei funcţionează după principiul recompensei. Ştiu că dacă fac ce le ceri vor primi, la final, mâncare sau o jucărie. I-a rămas o meteahnă: caută în gunoi E-adevărat. Codruţ e cel mai manierat maidanez din parc. Un singur obicei prost i-a rămas de pe vremea când trăia pe stradă – mai scotoceşte din când în când în gunoi. Din 2005, de când l-a luat acasă, Vlad Popescu i-a construit o carieră maidanezului Codruţ. L-a dus la castinguri, la demonstraţii şi aşa s-au lipit de el rolurile în reclame la asigurări şi chiar o apariţie într-un film. "Nu puteau să-i dea rolul unui câine de rasă. Era un câine care mânca din ghenă şi se bătea cu aurolacii", poves­teşte Vlad. Tot la intervenţiile cu pompierii trage mai mult. Acum câţiva ani, Vlad se plimba cu el prin zona Eroilor din Capitală. Un telefon de la pompieri anunţa că unde, pe Bulevardul Dacia, parterul unei case vechi se prăbuşise în subsol şi începuse căutarea victimelor. Vlad l-a suit pe Codruţ în metrou şi s-au dus acolo. L-a băgat printre dărâmături, l-a muncit, l-a scos, i-ar l-a trimis acolo. Nu era nicio victimă. A avut şi momente proaste. La Zărneşti, în timpul unui exerciţiu de antrenament într-o dărâmătură de casă, pompierii au uitat să închidă o zonă periculoasă. Câinele a intrat să caute până la ultimul cotlon şi a căzut în nas de la opt metri. "Mie mi s-au părut, vă spun drept, că erau vreo 15! M-am dus cu el direct la urgenţe". Prin intervenţii riscante au trecut şi colegii lui Codruţ. O gaşcă pestriţă de câini comunitari, culeşi din ghene şi din braţele locatarelor protectoare. Creţu, adus din Craiova, Gigica - bucureşteancă de maidan, Şpriţ - un ciobănesc belgian Malinois abandonat, Grasa - năcută în Militari şi Maia sunt echipa-şoc a Clubului Câinilor Utilitari.

100 de lei pe an te costă educa­rea maidanezului pe care l-ai adoptat de pe stradă. Câinele învaţă jocuri de socializare şi sporturi canine ANTRENAMENT Câinii comunitari te fac un om activ Când unii fac mitinguri împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi, fac petiţii online, strâng semnături şi plâng la televizor pentru lătrătoare, dresorii de maidanezi din Bucureşti fac antrenamente cu câinii. Nu vor să arate decât că adopţia controlată, trecută pe un catastif al primăriei cu numele proprietarului şi numărul de capete luate de pe stradă, ar mai reduce fenomenul animalelor comunitare. N-au de gând ei să ia toţi maidanezii şi să-i facă campioni mondiali la salvare. Dar, spun ei, te pot ajuta pe tine, ca stăpân, să transformi un câine fără maniere într-unul de joacă şi companie. Să-l educi, să-l hrăneşti, să-l iei cu tine în concediu. "Noi am trecut de la primul pas – ăla cu câinele în lanţ căruia îi zvârli bucata de mă­măligă – la faza câinelui de pe canapea pe care-l pupi în bot. Următorul ar fi să faci din câinele tău un animal activ. Şi să te faci pe tine un om activ. Facem cursuri de joacă, de agilitate, de freesbee, de dresaj", explică dresorul Vlad Popescu. Sunt şi câteva costuri - o taxă de club, care este de 100 de lei pe an.

CITIȚI ȘI:

• Căţeii abandonaţi, în slujba societăţii
• DEZBATERE EVZ. Cum credeți că ar trebui rezolvată problema câinilor fără stăpân? Ați fi de acord cu o taxă pentru îngrijirea maidanezilor?