În contextul în care România va avea, în câteva luni, 43.000 de disponibilizaţi, iar ţările occidentale se confruntă deja cu nivele ridicate ale şomajului, decizia emigrării devine dintre cele mai grele. În Spania, numărul de români rămaşi fără loc de muncă a depăşit 31.000, iar în Italia, 18.000.
Un anunţ recent din partea ministrului muncii, Mariana Câmpeanu, de la începutul lunii decembrie, menţiona că numărul disponibilizaţilor la nivel naţional va creşte până în luna aprilie, de la 12.000 la 43.000, jumătate dintre ei fiind din construcţii şi agricultură.
Ţările europene în care se află cele mai mari comunităţe de români trec, la rândul lor, prin momente de criză economică. Germania este în plină recesiune, după două trimestre de scădere consecutivă a PIB-ului. Spania ocupă prima poziţie în topul ţărilor cu cel mai mare număr de şomeri, 10% dintre ei fiind români. Italia se confruntă şi ea cu o scădere a PIB-ului, pe cel de-al treilea trimestru, nivel ce nu a mai fost înregistrată de zece ani.
În acest context, îndemnul preşedintelui Traian Băsescu, lansat la începul lunii octombrie, cu ocazia vizitei sale la Congresul Românilor din Diaspora, organizat în Spania, "dacă aveţi probleme, veniţi acasă", pare să reprezinte o alternativă contextului economic actual.
Aceeaşi invitaţie a lansat-o şi ministrul român de externe, Lazăr Comănescu, care a declarat, în noiembrie, faptul că "România are suficiente locuri de muncă şi posibilităţi de angajare pentru cei care vor să se întoarcă în ţară". Cu toate acestea, din cele peste două milioane de români stabiliţi în străinătate, foarte puţini dintre ei sunt convinşi să dea curs acestor îndemnuri.
Unul dintre motive este legat de sistemul de protecţie socială de care cei angajaţi cu forme legale pot beneficia în cazul în care rămân fără locul de muncă. În Spania, spre exemplu, ajutorul de şomaj este acordat pe pe o perioadă de 3-9 luni, iar valoarea acestuia este în medie 700 de euro.
Suma oricum depăşeşte valoarea unui salariu din România, în timp ce cheltuielile lunare ale unei persoane, la nivelul celor două ţări, este similar. Costurile chiriei, ale facturilor la utilităţi, cele cu alimentaţia, nu cunosc diferenţe între societatea românească şi cea spaniolă, chiar dacă media salariilor este mai mare în Peninsula Iberică, decât la noi. "România nu este o opţiune în acest moment" Un alt motiv pentru care românii nu ar alege varianta întoarcerii este legată de faptul că mulţi dintre ei au credite la diferite instituţii bancare. Odată obţinute formele legate de şedere, au apelat la bănci pentru a lua împrumuturi ipotecare, pentru proprietăţi aflate pe teritoriile ţărilor respective.
"Chiar dacă am dori să ne reîntoarcem în ţară, acest lucru nu ar fi posibil din cauza cheltuielilor lunare pe care le avem. Un salariu din România nu este egal cu unul din Spania. Prin urmare, cum am putea face faţă unei rate la credit pe care trebuie, în continuare, să o plătim, unei chirii, întrucât nu mai avem apartamentul din ţară, şi altor cheltuieli de întreţinere? Şi mai este vorba şi despre copil, care acum s.a", a precizat Mariana Ban, stabilită în Alcala de Henares de cinci ani, împreună cu soţul şi băiatul.
În plus, încrederea acordată autorităţilor ţărilor de adopţie în aplicarea de programe anti-criză funcţionale este mai mare decât cea acordată României. Motiv pentru care, chiar dacă ar rămâne fără un loc de muncă, puţini dintre români s-ar reîntoarce.
"Am prieteni, de altă naţionalitate decât cea germană, care sunt şomeri. Însă niciunul dintre ei nu ar pleca din Berlin pentru a reveni în ţările natale. Dacă şi mie mi s-ar întâmpla la fel, nu cred că aş vedea România ca o soluţie în rezolvarea problemelor. Prin satelit, prindem toate posturile de televiziune româneşti, aşa că suntem foarte bine informaţi cu ceea ce se întâmplă în ţară. În plus, cred că mai multe şanse aş avea ca şomer în Germania, decât la mine acasă. România nu este o opţiune în acest moment pentru mine", a menţionat Petru Hărădău, stabilit la Berlin, de opt ani.
Una dintre metodele alese de autorităţi pentru a-i convinge pe români să se întoarcă în ţară a fost de a organiza câteva burse a locurilor de muncă, în Italia şi în Spania. Contrar aşteptărilor, numărul de contracte încheiate între angajatorii din ţară şi participanţii la aceste burse a fost foarte scăzut.
Unul dintre motive a fost diferenţa dintre salarii şi nesiguranţa că odată întorşi în ţară vor avea garantat acel loc de muncă pentru o perioadă îndelungată. În plus, unii dintre participanţi au afirmat că multe dintre companii au venit cu promisiuni, nu cu contracte de muncă pregătite pentru a fi semnate.
A emigra vs. a rămâne în ţară
"Până acum un an am lucrat la o fabrică de ulei din Oradea. După ce am fost disponibilizată, am lucrat ca vânzătoarea la un magazin alimentar. Acum două luni am reuşit, să găsesc, printr-o prietenă plecată în Italia, un post de menajeră la o familie din Milano. Am plecat fără să mai stau pe gânduri. Nu spun că este uşor. Locuiesc printre străini, încă nu ştiu să vorbesc limba foarte bine, însă am siguranţa unui salariu bine plătit. Pentru că este vorba despre o familie pe care prietena mea o cunoştea deja am fost primită foarte bine, mi se vor face şi acte, în luna ianuarie. Şi pentru că locuiesc la ei, nu trebuie să plătesc chirie sau pentru masă. Aşa ca voi putea face economii", a mai spus Simona Filoti.
"Eu am lucrat în Spania până în martie 2008. Era o firmă în domeniul construcţiilor. Chiar dacă nu era vorba decât despre o echipă de nouă muncitori, până la acea dată avusesem contracte peste contracte, unele mai importante, altele mai mici, însă aveam de lucru constant. De când a început criza, s-au scumpit materialele, numărul de contracte a scăzut şi cele mai afectate au fost firmele mici. În scurt timp patronul nostru a fost nevoit să ne concedieze. Am încercat să mă angajez acolo, însă nu am reuşit. Aşa că în vară m-am întors acasă. Nici aici nu a fost uşor, dar în cele din urmă am găsit un contract tot la o firmă de construcţii. Este mai mult de amenajări interioare, dar am un loc de muncă plătit în fiecare lună. Soţia mea este fericită că m-am întors şi am toată încrederea că ne vom descurca. Dacă nu va merge aici, voi mai încerca încă odată în străinătate, dar poate anul viitor sau chiar mai târziu. Oricum, oricine trebuie să ia o astfel de decizie în acest moment, are o treabă dificilă şi riscantă de îndeplinit", este de părere George Mihai Zgorea.
Tu ce părere ai? Mai este bine să emigrezi în condiţiile economice actuale?