ANALIZĂ EVZ. Între şcoala românească şi cele din China, Japonia, Coreea de Sud sau Singapore există o diferenţă de câteva zeci de ani. Putem ajunge în "lumea bună" doar dacă începem schimbările urgent.
România a întrecut Thailanda şi Trinidad Tobago. Deocamdată, îi batem doar la testele internaţionale PISA (Programul Internaţional pentru Evaluarea Elevilor) ale căror rezultate au fost făcute publice la sfârşitul anului trecut. Asta ar fi jumătatea plină a paharului.
Dacă ne gândim însă că ne plasăm pe locul 49 la lectură între cele 65 de ţări participante, că suntem pe locul 47 la matematică şi pe locul 48 la ştiinţe, sau dacă luăm în considerare faptul că atât vecinele Bulgaria şi Serbia, cât şi Uruguay şi Mexic ne întrec la capitolul cunoştinţele elevilor, ne îngheaţă zâmbetul pe buze.
Şi dacă mai luăm în calcul şi faptul că suntem la peste 40 de poziţii distanţă de cele mai performante ţări, precum Coreea de Sud, Japonia, Singapore, China sau Finlanda, nu ne rămâne decât să ne uităm cu jind peste gard. Rezultatele studiului au fost invocate şi de preşedintele Traian Băsescu, după promulgarea noii Legi a educaţiei.
Cum vopsim clasa sau cum o încălzim?
Cum ţările asiatice care dau acum clasă lumii au început reforma în educaţie şi din anii ’60, iar în ’90 dădeau deja 6% din PIB pentru acest sector vital, speranţele noastre scad cu viteză.
Specialiştii în educaţie susţin că certurile infinite pe câţi ani trebuie să aibă liceul şi pe număratul şcolilor fără personalitate juridică nu fac decât să ne îndepărteze de la problemele infinit mai importante precum realizarea unui curriculum realist, creşterea calităţii cadrelor didactice, introducerea unor metode de predare şi modernizarea relaţiei dintre elev şi profesor.
"Ţările din Asia de Sud, Singapore, Coreea, China şi Japonia sunt prezente la toate congresele internaţionale pe educaţie şi sunt foarte atente la toate noutăţile care au avut succes în lume. Ei se apleacă spre dezvoltarea imaginaţiei copiilor şi au studii ample despre influenţa senzorială asupra învăţării, adică au în vedere şi culorile cu care este decorată o clasă, şi multe alte elemente", explică preşedintele IRSCA Gifted Education, Florian Colceag, detaliile care le asigură progresul acestor state.
Ideile de succes ale acestor state par de domeniul science fiction în România, astfel că alegerea unei culori a sălii care să se potrivească pentru studiu ar fi ultima problemă pe care directorii şi-o pun, după "de unde iau bani pentru încălzirea şcolii?" sau "cum îi aducem la şcoală pe copiii care nu au nici cu ce să se îmbrace?".
Specialiştii în educaţie susţin însă că trebuie să se înceapă de undeva, şi asta cât mai repede, pentru ca măcar prin 2040 să putem sta alături de state din top.
FORMULA INSUCCESULUI AUTOHTON
Profesori nemotivaţi şi elevi plictisiţi
Lucrurile se mişcă greu. O indică rezultatele dezastruoase la testele desfăşurate în 2009 care clasează România pe un ruşinos loc 49 din 65 de ţări participante la Citire/Lectură. Elevii români de clasa a IX-a au mari probleme atunci când vine vorba să citească şi să înţeleagă un text.
Cine-i vinovat
Ministrul educaţiei Daniel Funeriu dă vina pe vechea lege a educaţiei, una nerealistă şi depăşită. "Cifrele nu fac decât să confirme o stare de fapt asupra căreia am atras în nenumărate rânduri atenţia şi pe care încercăm să o schimbăm inclusiv prin elaborarea noii Legi a Educaţiei Naţionale. Prin noua lege, învăţământul românesc are o şansă reală de modernizare. Nu voi accepta ca interesele ilegitime din mediul universitar să compromită această lege", a declarat acesta.
Specialiştii în educaţie sunt ceva mai expliciţi şi arată cu degetul spre curriculumul neadaptat cerinţelor elevilor. "De ce am ajuns aici? Răspunsul e simplu: pentru că nu s-a făcut nimic. Şi asta se vede şi la calitatea forţei de muncă. Acesta este nivelul la care suntem. Sunt multe măsuri despre care se discută, dar care în adâncime nu produc niciun efect. Problema e la clasă, dacă profesorii se schimbă, ce le predau copiilor. Întrebarea este cum atragi minţile bune să vină în învăţământ. În alte ţări s-au făcut politici pentru a aduce oamenii valoroşi", este de părere Cristian Hatu, coordonator proiecte educative în cadrul Societăţii Academice Române.
Nu ne ajută nici atitudinea elevilor faţă de dascăli. "Nu mai există niciun respect pentru dascăli. Profesorii sunt practic dispreţuiţi. Este important să te apleci şi spre finanţarea per capita, descentralizare, dar nu sunt esenţiale aceste măsuri", mai spune acesta.
"Avem o nesimţire istorică"
Profesorul Colceag crede că există şi ceva în sângele românesc care ne pune piedică în a performa: "Noi, românii avem o sensibilitate creativă aparte, dar şi o doză de nesimţire istorică. Nu are nicio relevanţă câţi ani are fiecare ciclu dacă nu ne uităm ce nevoi de învăţare au copiii, nu contează nici că stau 30 de ore la şcoală, dacă acolo pierd vremea".
Şi chiar dacă toată lumea arată cu degetul spre dascăli atunci când vine vorba de necazurile sistemului educaţional, preşedintele Gifted Education crede că ar trebui să li se dea totuşi respectul cuvenit. "Dascălii sunt deschişi şi ar aplica metodele noi şi mulţi stau şi înghit toate mizeriile pentru că le place meseria asta. Copiii sunt demotivaţi rău să înveţe. Nota nu le apreciază munca, are rol punitiv, nu există un dialog real cu ei", mai spune Colceag.
"Noi am moştenit şi menţinem un cadru educaţional bazat doar pe conţinuturi teoretice, nu şi aplicative şi interdisciplinare. Acest cadru o fi fost valabil atunci când la liceu ajungeau 20%-30% din cohortă, care treceau oarecum simplu de la cunoştinţe la competenţe. Odată cu masificarea învăţământului, paradigma educaţională s-a schim bat considerabil. Evaluarea fundaţiei Bertelsmann a măsurat sistemul educaţional pe baza a patru piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. Noi avem doar primul pilon", spune şi Ştefan Vlaston, reprezentatul EDUCER.
Şi specialiştii de la Centrul Naţional PISAindică, în raportul anual, faptul că nu s-a înregistrat niciun progres considerabil în ultimii nouă ani: "Procentul performerilor de vârf este foarte scăzut în cazul mediei celor trei domenii - sub 0,5%. În România, proporţia elevilor care înregistrează per for manţă la vârf la Citire/ Lectură a scăzut de la un nivel deja scăzut de aproximativ 2,2% în anul 2000 la 0,7% în anul 2009. La Ştiinţe, procentul elevilor cu performanţe la Nivelul 5 sau peste în PISA 2006 a fost de 0,5%, în vreme ce în PISA 2009 a fost de 0,4%".
TESTE PRACTICE
Cum citeşti o hartă şi cum faci un gard
Subiectele de la testele internaţionale PISA sunt foarte diferite de ceea ce învaţă copiii români la şcoală sau de ceea ce sunt puşi să rezolve la evaluările naţionale. Vestea bună este că în prezent se încearcă apropierea teoriei de viaţa reală atât în modul de predare, cât şi în subiecte de la examene. "La noi: «Să se afle perimetrul poligonului din figura alăturată». În testele PISA: «Curtea unei familii are forma şi dimensiunile din figura alăturată. Familia doreşte să-şi construiască un gard, format din scânduri de lăţime 10 cm. Câte scânduri vor fi necesare, având în vedere că pierderile la montare sunt de 10%, iar între scânduri se lasă un spaţiu de 1 cm.» Aceasta este una dintre principalele diferenţe între filosofia educaţională românească şi cea din ţările cu educaţie performantă", dă un exemplu profesorul Ştefan Vlaston.
În alte subiecte, elevilor li se dă să citească o broşură informativă despre cum să ne spălăm pe dinţi şi au mai multe cerinţe ulterior. În alte subiecte, elevii au primit harta metroului dintr-o metropolă a lumii şi trebuiau, printre altele, să găsească cel mai scurt drum între două destinaţii.
La Ştiinţe, elevilor li s-a cerut să explice cum afectează ploaia acidă statuile din Acropole, sau au fost evaluaţi la capitolul cultură generală: trebuiau să ştie care era compoziţia din care erau făcute statuile din diferite perioade sau ce efect au exerciţiile fizice asupra inimii şi articulaţiilor. Un alt tip de item al testelor PISA ar fi realizarea unui calcul bancar.
Vedeţi şi exemplele asiatice în organizarea educaţiei.