O femeie a fost transportată, cale de 1.800 de kilometri, să moară în România. Trei italieni inimoși au adus-o acasă pe femeia de 69 de ani căreia nimeni nu îi mai dădea nicio șansă. Pe drumul de întoarcere, voluntarii au aflat că Niculina a murit
Niculina avea 69 de ani. Era internată într-un spital din Empoli, Toscana, cu un diagnostic implacabil: câteva zile, maximum o săptămână de viață. Când a aflat a spus că vrea să moară acasă la ea, la Onești. Să-i mai vadă odată pe cei dragi înainte să se stingă. Era ultima ei dorință.
Calculele hârtiei erau însă implacabile. Cinci zile ar fi durat numai formalitățile. Un bolnav în stare terminală – cum li se spune, tehnic, muribunzilor – nu poate fi transportat cu una cu două că, dacă moare pe drum, vina ar aparține, cumva, și transportatorilor.
1.800 de kilometri, pe șosea, în două zile
Nodul gordian a fost tăiat, cu bisturiul bunei-credințe, de o banală infirmieră italiancă, povestesc jurnaliștii de la gazetaromaneasca.com. Adele Carli Ballola, infirmiera șefă a spitalului, femeie cu experiență în spitalele din Congo, a vrut să ajute. Și a mișcat munții din loc. Prin ea, niște voluntari de la Asociația Misericordia șiau asumat dificilul transport uman. Daniele Guazzini, de 37 de ani, și Gianmarco Marconcini, de 21, doi inimoși italieni, au condus cu rândul, timp de două zile, pe drumul de 1.800 de kilometri dintre Empoli și Onești. Pe tot parcursul, Niculina a fost asistată de Adele, care și-a luat concediu pentru a o ajuta pe compatrioata noastră.
Niculina a murit, acasă, după 17 ore
Plecați din Empoli miercuri, 1 februarie, la ora 3.30 dimineața, au ajuns la Onești joi, pe 2 februarie, la ora 4.30. „A fost o călătorie foarte complicată, atât din cauza numărului de kilometri, cât și a condițiilor critice ale femeii”, au povestit voluntarii. „Teama că nu va supraviețui era mare. Însă Niculina a rezistat și era conștientă de ceea ce făcea. Și-a dat seama de toate”, au povesit, emoționați, Daniele și Gianmarco. Și tot ei continuă: „Ultima porțiune a fost foarte solicitantă. Câteva rude neau ghidat pe străzile de țară și prin mijlocul unor mici sate. Să conduci în acele condiții necesită o mare concentrare. La sosire ne-au rezervat o primire de nedescris… E imposibil să povestim emoțiile pe care le-am trait”. Cei doi voluntari, împreună cu infirmiera Adele, s-au odihnit câteva ore și, la 11.30, ambulanța a plecat înapoi, către Italia. La ora zece seara, în timp ce ambulanța era pe drum spre Italia, apelul telefonic: „Niculina a murit”. Femeia a murit senină, printre ai săi.