O pensionară refuză să-şi înmormânteze fratele adus în ţară acum 11 zile. Autorităţile spun că cetăţenia mortului le împiedică să acţioneze.
După zeci de ani trăiţi în Statele Unite, Marin Chirea (74 de ani) a cerut să fie îngropat aproape de locurile copilăriei, în România. Sicriul său a nimerit însă într-un vid legislativ, iar cadavrul bătrânului zace încă în casa surorii sale, la aproape două săptămâni după ce a fost adus în ţară. Neobişnuitul caz al domnului Marin Chirea a fost descoperit de jurnalista Dollores Benezic, autoarea blogului www.dollo.ro.
Iată faptele. Domnul Chirea s-a stabilit dincolo de Atlantic în urmă cu 45 de ani. A primit cetăţenia americană şi a renunţat la cea română. Luna trecută, după ce i-a sunat ceasul, sora sa Maria Toma - profesoară ieșită la pensie şi scriitoare - a mers în State. Femeia s-a întors cu un zbor pe 19 februarie, iar sicriul fratelui său a sosit în faţa porţii două zile mai târziu. Evident, Maria Toma a preluat toate actele necesare pentru înhumarea fratelui său. Însă, pentru că nu-l mai văzuse de atâta timp, a decis să-l ţină aproape pe perioadă nedeterminată.
O viziune asupra existenţei
Doamna Maria Toma locuieşte într-o casă albă, destul de impunătoare, aflată la câţiva paşi de sediul în reabilitare al Primăriei Sectorului 1. Împarte clădirea şi curtea cu fosta sa noră, Livia Ciolacu. Până la un punct, doamna Ciolacu a înţeles reacţia bătrânei, însă a decis în cele din urmă să anunţe autorităţile.
"Fiecare om are propriile convingeri. Doamna profesoară şi scriitoare Maria Toma are o viziune asupra existenţei omului pe care este firesc să o exprime dumneaei. Eu am ascultat-o la întoarcerea domniei sale din SUA şi am reacţionat, sesizând organele com petente", povesteşte Livia Ciolacu pentru EVZ, la aproape două săptămâni de când stă sub acelaşi acoperiş cu un cadavru.
Autorităţile sesizate n-au găsit însă mare lucru de făcut: în condiţiile în care Marin Chirea era cetăţean american, situaţia sa de după moarte depăşeşte tiparele legii româneşti. Morţi ţinuţi în casă au mai fost, însă niciodată de altă naţie.
Reprezentanţii Direcţiei de Protecţie Socială din cadrul Primăriei Sectorului 1 i-au cerut femeii actele de deces pentru a le traduce şi pentru a se putea ocupa astfel de înhumare. Pe de altă parte, au solicitat Parchetului Capitalei o adeverinţă de înhumare, document care le-ar putea permite să se ocupe de funeralii.
O funcţionară din cadrul Direcţiei a mers acum câteva zile la faţa locului şi a vorbit cu femeia. "(Maria Toma - n.r.) mi-a zis: «Intraţi, doamnă, să vedeţi ce frumos miroase!» Zic: «mulţumesc, dar nu, că tocmai am mâncat»", după cum avea să povestească funcţionara.
Miercuri, o echipă a Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti (DSP), însoţită de câţiva agenţi de la Poliţia Sectorului 1, a mers la adresa specificată, însă noii vizitatori n-au avut parte de atâta "bunăvoinţă": proprietara nu le-a permis să intre în casă. "Practic, nu s-a putut constata nimic. Acum rămâne la latitudinea poliţiei, care are nevoie de un mandat pentru a putea intra în casa femeii", precizează Cristina Tase, responsabil pentru relaţii cu presa al DSP Bucureşti. De altfel, un refuz similar au primit şi reporterii EVZ. LANŢUL NEPUTINŢELOR
Vasile Astărăstoae: "Situaţia de faţă intră într-un vid legislativ"
În căutarea unui răspuns, Livia Ciolacu a răsfoit Constituţia României. A sesizat că la Titlul II, Cap. II, Articolul 35, Legea fundamentală prevede că "statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător". "Mergând pe acest considerent, am făcut curăţenie în curtea comună şi încerc să previn punerea în pericol a sănătăţii locatarilor", spune Livia Ciolacu.
Însă, dacă se consideră că prin gestul său nu periclitează sănătatea celor din jur, doamna Maria Toma poate sta mult şi bine cu mortul în casă, explică medicul legist Vasile Astărăstoae, pre şedintele Colegiului Medicilor. "În lege sunt stipulate drepturile pacientului care revin, ulterior, după moartea acestuia, familiei. Altceva nu este prevăzut. Nu există nicio reglementare cu privire la termenul până la care să se facă înhumarea sau incinerarea cadavrului, se specifică doar faptul că necropsia trebuie să fie făcută la 24 de ore de la deces. Nu poţi obliga pe nimeni să scoată cadavrul din casă decât dacă periclitează sănătatea altcuiva. Situaţia de faţă intră întrun vid legislativ. Doar dacă se poate dovedi că acel cadavru a fost profanat, atunci e vorba de o infracţiune", spune Astărăstoae.
Profanare nu e - cel puţin infracţiunea nu poate fi constatată atâta timp cât autorităţile nu pot pătrunde în casă - aşa că poliţia nu poate face nimic. "Poliţiştii pot doar să constituie un suport pentru autorităţi, respectiv pentru reprezentanţii Direcţiei de Protecţie Socială din cadrul Primăriei Sectorului 1 şi pentru cei ai Direcţiei de Sănătate Publică pentru a scoate din casă cadavrul bărbatului", explică aceştia. Din câte se pare, nici în momentul în care va obţine adeverinţa de înhumare de la Parchet, primăria nu va putea acoperi în mod legal cheltuielile pentru îngroparea unui cetăţean american.
Iar Ambasada Statelor Unite ale Americii şi-a pierdut la rândul său dreptul de a interveni, din momentul în care Maria Toma a semnat pentru primire. (A contribuit Andreea Archip)