Cum se intorc in lume femeile recuperate din ghearele proxenetilor
Au fugit de bataile tatalui vitreg sau ale mamei, dar au dat de pumnii si bocancii unor straini care se imbogatesc scotandu-le la vanzare trupul. Au vrut sa scape de saracie si s-au trezit obligate sa faca sex pe bani pentru a-si plati datoriile pe care nu le-au cerut. Au crezut in rude si-n prieteni, iar ei le-au vandut pe cateva sute de dolari.
Unele reusesc sa scape din retelele de prostitutie, cu sau fara ajutorul organizatiilor care lupta contra traficului de persoane, si se straduiesc sa incuie, ca-ntr-un cufar ferecat cu lanturi groase, toate amintirile urate. O noua scoala, un alt loc de munca, alti prieteni, un nou inceput. Doar la rastimpuri, cate-o amintire scapa din stransoare si le strapunge, ca o sageata otravita, inima.
Cu ajutorul specialistilor din organizatii guvernamentale sau ONG-uri care le-au recuperat din retelele de prostitutie, fetele aruncate cu forta in brate hulpave invata sa-si gestioneze trecutul si sa-si negocieze, cu sine, viitorul. Cauta antidotul la amintirile urate, ca sa poata trai din nou.
Marturii uluitoare si batalioane de specialisti Mariana, 21 de ani, a fost vanduta de fostul ei prieten si obligata, doi ani, sa se prostitueze in Kosovo. Pe Amalia, 19 ani, din Bistrita, prietena cea mai buna a vandut-o (la 17 ani) traficantilor din Serbia. Maria, 17 ani, din judetul Mehedinti, a fost prinsa de traficanti la 16 ani si vanduta in Macedonia. Ioana, 21 de ani, a fost vanduta de sora ei si obligata sa lucreze ca prostituata in Serbia si Muntenegru.
Asa incep povestile a mii de fete din Romania, in timp ce alte adolescente traiesc primii fiori ai dragostei ori scriu cu emotie prima poezie. Mariana, Ioana, Elena au acum la dispozitie medici, psihologi, juristi, consilieri pe probleme de munca, asistenti sociali.
Minorele sunt reinscrise la scoala, celorlalte li se gasesc locuri de munca sau sunt inscrise la cursuri de calificare, primesc haine, o locuinta protejata (in caz ca familia nu le poate sustine), tot ce au nevoie pentru a putea trai din nou "pe propriile picioare".
Si, ca sa fie siguri ca ele urmeaza calea cea buna, specialistii le monitorizeaza, o vreme, dupa ce ele ies din programul de reintegrare sociala. Astfel de organizatii sunt in toata tara, si majoritatea fetelor care au trecut prin acest gen de programe au revenit la o viata normala, spune inspector Luminita Dumitrache, de la Agentia Nationala pentru Prevenirea Traficului de Persoane.
Maria traieste intr-o locuinta secreta
Printre victimele exploatarii sexuale am gasit-o pe Maria, o pustoaica de 16 ani, subtire si fragila ca o papadie. Ne-am intalnit la un centru al Asociatiei pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare si Educatie (ADPARE), un ONG specializat.
Se rusineaza, desi nu pare timida, si intarzie inceputul discutiei. A fugit de acasa, din imprejurimile Bucurestiului, cand avea doar 14 ani, satula de certurile parintilor si dornica sa-si gaseasca de lucru. "Ca sa traiesc fara ei", devine ea serioasa.
A lasat si scoala si, ajunsa in Capitala tuturor posibilitatilor, cu visele in buzunar, s-a oprit intr-un bar sa bea un suc. Acolo a cunoscut o fata care s-a aratat preocupata de supararea ei, "parea de treaba", si i-a promis Mariei ca-i gaseste de lucru.
"Dupa doua saptamani, m-a dus la cineva acasa si acolo mi s-a spus... uite ce ai de facut." Buzele pline ale Mariei freamata, ochii ei cauta, inauntru, puterea de a descuia cufarul ferecat. "Mai erau patru fete acolo. Ne plasau ei cand gaseau clienti, ne duceau la ei si ne luau inapoi cu masina."
Sa povesteasca prin ce a trecut e ca si cum ar apasa cu degetul pe o rana infectata. Tot timpul se gandea cum sa scape si a gasit momentul, dupa un an de sclavie: "Un client a sunat-o pe plasatoare, traficantul m-a dus acolo. Am coborat din masina, am lasat clientul balta si m-am urcat intr-un taxi si am fugit, m-am dus la o ruda".
Acum, ea merge la scoala si sta intr-o locuinta secreta, unde nu are voie sa-si aduca prietenele ori colegele. Riscul ca traficantii s-o gaseasca ar fi prea mare.
"Sunt batute, violate, amenintate cu moartea" Presedintele ONG-ului ADPARE, Gina Stoian, o femeie cam la 40 de ani, a ascultat sute de povesti si, impreuna cu echipele speciale, a ajutat tot atatea fete sa-si regaseasca echilibrul.
"Sunt multe cazuri de aservire, fete vandute unor "patroni" care le exploateaza sexual, apoi le vand altora si altora. In strainatate e si mai rau, ca traficantii iau actele fetelor, ele n-au nici bani... sansele lor de a scapa sunt si mai mici.
Fete care au fost exploatate sexual in Macedonia povestesc ca au incercat sa fuga, si politia le-a dus inapoi la traficanti. Sunt batute, violate, trimise la petreceri private si umilite in fata a zeci de barbati, amenintate cu moartea.
Cand sunt lasate sa dea telefon acasa, vorbesc cu cutitul la gat si nu pot spune nimic...", descrie Gina Stoian franturi de istorii, iar sirul vorbelor construieste povesti incredibile. Toate acestea fac extrem de dificila recuperarea si reintegrarea fetelor in societate. Intre sase luni si doi ani, atat dureaza programele speciale.
A luat totul de la capat Sunt si tinere care pleaca de bunavoie, stiind ca vor face "consumatie" si ca nu e exclusa prostituarea, dar nu-si imagineaza ce le asteapta acolo. O bruneta rotofeie din Bucuresti, Nina (30 de ani), era somera si a acceptat propunerea unei prietene din copilarie de a suna un necunoscut care-i promitea de lucru in strainatate, in Belgia, cu invitatie si bani de drum, vreo 300 de euro, asigurati de el.
Dupa numai doua saptamani si jumatate, Nina a scapat de patron, la o razie a politiei. S-a intors in Romania si rasufla usurata ca a scapat ieftin de la traficantul albanez. Mai ales ca umbla vorba printre victimele traficului ca albanezii ar fi cei mai necrutatori patroni de prostituate.
Consiliata de specialistii ADPARE, Nina a reusit sa se angajeze la un atelier de confectii si isi ajuta financiar mama, pe care a ferit-o de vestile despre necazurile prin care a trecut fiica ei. A luat totul de la capat.
Maria, Nina si mai toate femeile traficate n-au vrut decat sa-si gaseasca un serviciu. Frica atavica de saracie le-a facut sa creada in promisiunea desprinsa de pe buzele unor oameni pe care abia i-au cunoscut. Au plecat dupa un vis si s-au intors, cate s-au mai intors, cu un cosmar.
Lupta cu trecutul nu e usoara. "Pentru ca m-au violat", spune o fata salvata. "Pentru ca imi este inca frica." "Pentru ca ma simt murdara, simt nevoia sa ma spal tot timpul. Tresar la miscari bruste. Exista lucruri, mirosuri care-mi aduc aminte de vremea cand eram acolo."
TRASEU De la facut trotuarul la psiholog In primii ani de dupa Re-volutie, traficul de fiinte umane s-a dezvoltat spontan, si tara noastra a ajuns rapid "sa rivali-zeze" cu zone care au state vechi in domeniu, precum America Latina si Asia.
Pentru intelegerea mai profunda a fenomenului, AIDRom si Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, cu sprijin financiar de la organizatia olandeza Kerkinactie si de la UNICEF Romania, au elaborat un "Ghid de prevenire a traficului de fiinte umane", bazat pe studii de caz si pe statistici ale politiei.
Ce fete cauta traficantii Victimele perfecte pentru un traficant de fiinte umane sunt in mod special adolescentele din mediul rural sau femeile sarace, simple, pentru ca nivelul de trai scazut, carentele educationale, lipsa informatiei si a perspectivelor le fac sa accepte mai usor o oferta de munca in strainatate. In plus, multe dintre victime provin din familii cu probleme, din care cauza nu au prea mare respect de sine si incredere in propriile forte.
Metode de racolare Cea mai intalnita metoda este promisiunea unui loc de munca legal "la oras" sau in strainatate - ca menajera, baby-sitter, picolita, receptionera, camerista, secretara, ingrijitoare etc. Lipsite de instruire si de informatii, fetele nu sesizeaza minciunile din argumentatia celor care promit, cred in spusele lor si accepta, convinse ca n-au alta perspectiva.
Nu-si dau seama de riscuri, iar cele care au mai auzit povesti nefericite isi spun, fara niciun temei, "mie nu mi se poate intampla". Unele sunt pacalite si prin anunturi matrimoniale ori se lasa convinse sa faca vizite la "niste prieteni" impreuna cu o persoana pe care abia au cunoscut-o si despre care nu stiu mare lucru.
Cum devin sclave Odata ramase fara acte de identitate - acesta este primul lucru pe care-l fac traficantii pentru ca victima sa nu fuga -, fetele sunt depersonalizate sistematic, prin metode crunte: lipsirea de libertate, infometarea, bataile, violurile, vanzarea succesiva catre alti traficanti, drogarea, amenintarile cu moartea ori cu aruncarea in bratele politiei cu care pretind sau chiar sunt prieteni.
Toate acestea distrug mecanismele de aparare ale victimelor, obligate astfel sa-si indrepte intreaga atentie catre supravietuire, nu catre drepturi. O alta metoda de "cumintire" este extenuarea fizica: muncesc cate 20 de ore pe zi si nu sunt lasate sa se odihneasca, sa ramana singure cu gandurile lor, tocmai pentru a nu avea timp sa gaseasca solutii de evadare.
Specialistii antitrafic reusesc, in multe cazuri - dar putine fata de numarul de femei traficate - sa scoata victimele din retelele de sclavie sexuala. Fetele recuperate sunt trimise catre organisme specializate in reintegrarea sociala, unde sunt in primul rand protejate.
Scoase din retea Ele primesc aici afectiunea de care au fost lipsite atata vreme, li se da un adapost, li se asigura minimumul necesar traiului, sunt examinate medical, sunt puse din nou in legatura cu familia atunci cand sunt pregatite pentru asta, li se intocmesc noi acte de identitate. Psihologii se ocupa de eliminarea traumelor aparute dupa experientele prin care au trecut. Sunt ajutate sa depaseasca teama ca vor fi gasite de traficanti si pedepsite, teama ca societatea le va condamna, ca familia nu le va intelege, teama de viitor si se pune accentul pe infrangerea fricii ca nu se pot descurca singure in viata si vor ajunge din nou in strada.