Credincioșii din Ardeal celebrează, pe 1noiembrie, „Luminația”, o zi a morților în care, însă, nimeni nu este trist, pentru că oamenii, adunați în cimitire, glumesc și se bucură, astfel, de reîntâlnirea cu sufletele celor care sunt trecuți în Lumea de Dincolo.
Ziua de 1 noiembrie poate fi considerată singura zi din an în care oamenii glumesc în cimitir. De „Luminația” sau Ziua Morților, bucuria reîntâlnirii cu sufletele rudelor trecute în Lumea de Dincolo depășește tristețea comemorării. Privită a fi o sărbătoare a morților, „Luminația” este celebrată la 1 noiembrie, de credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați din Transilvania, dar și din Banat și Maramureș.
Legendele populare transmit că, în prima zi de brumar, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Tocmai de aceea, proverbul “despre morți, numai de bine” se respectă cu sfințenie. Interesant este faptul că indiferent de religie, credincioșii ies în întâmpinare rudelor și prietenilor adormiți, cu flori și lumânări.
Se spune că nu e bine să primești la mormântul cuiva drag pe cineva cu care s-a certat în viață, arată folclor-romanesc.ro. De asemenea, în ziua de 1 noiembrie, nu trebuie să fii zgârcit sau egoist. Pomenirea morților îndeamnă la iubirea aproapelui și la ocrotirea acestora.
La obiceiuri, se spune că în „Ziua celor plecați dintre noi”, nu este bine să muncești sau să speli haine. Cei bătrâni mai spun că nu e bine să dai de pomană alcool înainte unei mese calde. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.
La catolici, Ziua Morților (Luminația) este pe 2 noiembrie. Tradiția a pătruns în Transilvania într-un mediu multiconfesional și a început să fie serbată din seara de 1 noiembrie. Nefiind o încălcare a canoanelor, ziua liturgică începe din momentul în care apune soarele în ziua precedentă.
Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmași. Luminația este o combinație de tradiții, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor.
Spectacolul de lumini ce se poate viziona într-o astfel de noapte este greu de descris în cuvinte. La morminte, se adună familii întregi și deapănă amintiri. De obicei, se întâlnesc şi cu alte cunoștințe, așa că poveștile de demult se întind târziu în noapte, la lumina liniștită a lumânărilor.
În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Luminație, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri și au suflete curate. Se spune că morților li se mai face sete și trebuie să li se dea și apă de pomană, pe lângă mâncare.
De asemenea, în credința populară a românilor, mai avem parte de o noapte a celor morți, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi.
(Sursa-folclor-romanesc.ro)