Celebrul tenor s-a stins ieri-dimineata, la varsta de 71 de ani.
Unul dintre cei mai cunoscuti artisti din toate timpurile, Luciano Pavarotti, a murit ieri-dimineata, la ora cinci, la varsta de 71 de ani.
Si-a dorit „sa moara la el acasa”, intr-o casa frumoasa de tara, inconjurata de campii si verdeata”, din apropiere de orasul sau Modena, din nordul Italiei.
Starea de sanatate a lui Pavarotti, care a fost operat in iulie anul trecut de cancer la pancreas, s-a agravat miercuri seara, iar in zorii zilei de joi, a inchis ochii.
Una dintre cele mai renumite arii din „Turandot”- "Nessun dorma"- pe care Pavarotti a cantat-o se incheie cu „All’ alba vincero! In zori voi invinge”. „Pavarotti s-a nascut toamna si a murit tot toamna. Prin moartea lui simbolica de dis-de-dimineata, el a invins!”, a povestit soprana Felicia Filip.
„BIG LUCIANO”. Dintr-o familie modesta, fiu de brutar, Pavarotti a vazut lumina zilei pe 12 octombrie 1935 si se spune ca a tipat atat de tare la nastere ca toata lumea a prezis ca va fi cantaret.
Dar nu se gandea nimeni ca va ajunge atat de mare. Pavarotti a debutat la varsta de 26 de ani, iar cu rolul din opera lui Donizetti „Fiica regimentului”, interpretat in 1972 la Metropolitan Opera din New York, a avut 17 bisuri, un record pentru celebra scena.
O voce unica, de rara stralucire, un farmec personal cu totul special, care il facea simpatic dincolo de formele sale generos rubiconde, dupa cum spune muzicologul Mihai Cosma, pentru ca „Big Luciano” a avut la un moment dat 158 de kilograme si s-a chinuit mult sa slabeasca.
Si-a parasit prima sotie pentru asistenta Nicoletta (33 de ani), cu care s-a casatorit in 2003, desi era o diferenta de 34 de ani intre ei. Nicoletta era mai tanara chiar decat cele trei fiice ale tenorului, iar impreuna au mai avut o fiica, Alice.
„Ii placea sa fie impreuna cu familia si prietenii sai, lua mai multe camere la hoteluri, unde-si aducea apropiatii si prietenii”, povesteste soprana Alexandra Coman.
DEMOCRATIZAREA OPEREI. „Am deschis portile muzicii pentru toata lumea. Vocea mea aduce fericire, este mandria mea, este responsabilitatea mea”, spunea tenorul, care si-a manifestat public dorinta de a „democratiza” arta sa.
Tenorul a cantat dincolo de scena traditionala de opera, popularizand arta lirica pe stadioane si arene sportive. Concertele pe care le-a sustinut singur sau alaturi de tenorii Placido Domingo si Jose Carreras ori alaturi de artistii invitati la celebrele show-uri „Pavarotti and Friends” au atras milioane de spectatori, miliarde de telespectatori si au contribuit la vanzarea a aproximativ 100 de milioane de albume, un record pentru muzica clasica.
Opera pentru toti Cele mai mari concerte ale tenorului
1990 - Baile Caracala, Roma, in ajunul finalei Campionatului Mondial de Fotbal, impreuna cu Carreras si Domingo, 6.000 de spectatori, audienta de 800 de milioane de persoane.
1991 - Londra, Hyde Park, 200.000 de spectatori.
1993 - New York, Central Park, 500.000 de oameni.
1994 - Los Angeles, la Campionatul Mondial de Fotbal, impreuna cu Carreras si Domingo, asista 56.000 de persoane, 1,3 miliarde de spectatori.
1998 - Paris, la Campionatul Mondial de Fotbal, audienta de 300.000 de persoane la acelasi trio.
2002 - Yokohama, Campionatul Mondial de Fotbal.
2004 - Metropolitan Opera, New York, ultima reprezentatie de opera.
2005 - Taipei, ultimul concert.
2006 - Canta ultima data in public la Torino, la Jocurile Olimpice de iarna.
Artistii, in doliu
„L-am divinizat pe Pavarotti!” Moartea celebrului tenor i-a indurerat pe cei care l-au intalnit vreodata pe scena, i-au fost elevi sau i-au admirat vocea. Tenorul Roberto Alagna a fost unul dintre ultimii solisti care au cantat alaturi de Luciano Pavarotti, anul trecut, la Hollywood Bowl, in turneul sau de adio niciodata incheiat. „A murit Dumnezeul operei! L-am divinizat pe Pavarotti!”, a declarat Alagna pentru EVZ.
„Un atat de mare artist ramane nemuritor. De aceea este mult mai dificil sa realizam ideea disparitiei dintre cei vii a tenorului de exceptie si a colegului meu, Luciano Pavarotti”, a adaugat si Angela Gheorghiu, sotia lui Alagna. Ea a cantat alaturi de Pavarotti la concertul in care acesta si-a aniversat 40 de ani de cariera.
„Profesor exigent” Soprana Ileana Cotrubas ii datoreaza artistului debutul sau la Scala, in 1975, cand a inlocuit-o in ultima secunda pe Mirella Freni in „Boema” lui Puccini. „Pe Luciano l-am cunoscut in 1973, cand am cantat impreuna „Boema” la Chicago.
Un an mai tarziu, el m-a recomandat la Scala. A fost unul dintre cele mai importante si mai frumoase momente din viata mea si intrarea mea la Scala i-o datorez lui”, a povestit soprana, care i-a avut parteneri pe scena si pe Jose Carreras sau Placido Domingo. „A fost o persoana extrem de gentila, un foarte bun coleg, una dintre cele mai frumoase voci ale secolului nostru”, a incheiat Cotrubas.
Un profesor exigent, dar generos in a-si impulsiona studentii, astfel si-l aminteste soprana Alexandra Coman. „Iti dadea foarte mult curaj si incredere in fortele proprii. A fost o sansa extraordinara ca l-am cunoscut”, a spus Coman, cu regretul ca n-a ajuns sa cante cu el in turneul de adio, cum ii propusese tenorul in 2005.
Mare admiratoare a vocii artistului, Mariana Nicolesco apreciaza ca „Pavarotti a cunoscut cele mai mari triumfuri pe care le-a avut vreun tenor de la Caruso incoace”.
„Excelent jucator de poker”
Celebrul partener de scena al lui „Big Luciano”, Jose Carreras, il descrie drept un bucatar fin si un excelent jucator de poker: „Cele mai frumoase amintiri sunt din viata privata. Avea o personalitate foarte amuzanta”. La randul lui, regizorul italian Franco Zeffirelli e de parere ca „de o parte sunt tenorii si de cealalta parte este Pavarotti”.
Prieten i-a fost si Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, care a colaborat intens cu el. „Pavarotti cu siguranta a fost cea mai frumoasa voce a timpurilor noastre, a timpurilor mele, tenorul cu vocea cea mai tenorala, cea mai senzuala, cea mai aproape de perfect. Am avut o relatie personala apropiata cu el”, a spus Holender. Un moment de reculegere a fost tinut aseara la concertul Operei din Paris de la Sala Palatului, din cadrul Festivalului „George Enescu”.
REGRETE - Radio Romania Muzical
Ioan Hollender Vestea mortii lui Luciano Pavarotti nu m-a prins pe neasteptate pentru ca stiam in ce stare este. Pavarotti cu siguranta a fost cea mai frumoasa voce a timpurilor noastre, a timpurilor mele, tenorul cu vocea cea mai tenorala, cea mai senzuala, cea mai aproape de perfect. Am avut o relatie personala apropiata cu el si sunt bucuros ca Opera din Viena intra in istorie prin faptul ca a fost singura scena din Europa unde el a cantat ultimul lui rol, Andreea Chenier de Giordano care l-a interpretat la New York in 1996.
Maria Slatinaru Astazi, cand am deschis Radioul, am aflat cu durere, cu stupoare, cu multa tristete disparitia marelui tenor Luciano Pavarotti, unul dintre cei mai mari tenori ai lumii. Imi facusem sperante ca saptamana trecuta se spunea ca se simte mai bine dupa operatie si eram foarte fericita ca ne mai putem bucura inca de vocea lui si de diversele lui aparitii in concerte. Suntem bulversati toti artistii. L-am cunoscut la Paris cand faceam „Tosca” la Paris, iar el avea recitaluri. Era un om exceptional, un vivace, un prieten foarte bun. Sigur nu mai spun de calitatile lui vocale, de largimea vocii, de ambitusul extraordinar, de acutele extraordinare. Suntem efectiv coplesiti si tristi... Este o mare durere in toata lumea si in special, in arta lirica a lumii la disparitia lui Luciano Pavarotti. Regret enorm.
Ionel Voineag Este o mare pierdere pentru arta lirica, pentru aceasta minunata lume care ne aduna in salile de spectacole sa ascultam opere, sa ascultam voci si sunt bulversat total de aceasta pierdere. Pentru ca Luciano Pavarotti a fost, este si va fi poate cea mai frumoasa voce de tenor, perfecta din punct de vedere tehnic. Pentru mine personal, la inceputurile mele a insemnat enorm, Il ascultam ore si ore incontinuu, ca sa inteleg cum rezolva notele de la pasajul atat de complicat al tenorului. Regret enorm ca nu a reusit sa duca mai departe inca cativa ani viata lui pe acest pamant. Dar el va ramane in memoria noastra, in sufletele noastre si nu pot sa spun decat Dumnezeu sa-l odihneasca si sa speram ca va mai aparea un al doilea Pavarotti candva. Ceea ce este foarte, foarte greu de imaginat.
Zvoristeanu Virgil - concermaestrul Orchestrei Nationale RadioL-am cunoscut in anul 1999 cu ocazia concertului care l-a sustinut la Bucuresti impreuna cu Orchestra Nationala Radio. Din pacate a fost singurul concert. Intamplator eu am mai cantat cu domnia sa, in Malaezia, la un an dupa acest concert din Romania. Este o senzatie extraordinara. A fost un adevarat artist, foarte modest, nu-i placea sa fie pozat, nu-i placea sa dea interviuri, intotdeauna s-a concentrat numai pe muzica si pe arta. Cu instrumentistii s-a purtat intotdeauna foarte frumos, colaborarea a fost extraordinara. Nu s-a purtat niciodata ca o vedeta, a fost un om normal, un artist , un adevarat profesionist. Este demn de admirat performanta la care a ajuns. Sunt multi tenori foarte mari care nu au mai putut sa cante la o varsta mult mai timpurie. Dansul a putut sa fie printre primii tenori ai lumii si la varsta de 70 de ani . O mare pierdere.
Vezi si: Radio România Muzical
Concert
Eclipsa l-a adus in Romania Romanii au avut sansa de a-l vedea pe marele tenor la Bucuresti, in grandiosul concert desfasurat in fata Palatului Parlamentului, pe 11 august 1999, chiar in ziua eclipsei.
Tenorul, in fata a 60.000 de spectatori, si-a amintit de colaborarea sa cu cantareti romani pe care i-a avut alaturi de-a lungul anilor: Ileana Cotrubas, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco, Adina Nitescu, generatii diferite de cantareti provenind din scoala romaneasca. (Florentina Ciuverca)