Lucian Hetco este un român emigrat în Germania acum 18 ani. Absolvent al Facultatii de Stiinte Economice Timişoara, acesta lucrează pentru compania T-Systems GmbH aparţinând concernului Deutsche Telekom. Conform declaraţiilor acestuia, de pe pagina de internet personală, românul este căsătorit din 1986 cu Renate Klein, învăţătoare din Timişoara, împreună cu care are doi băieţi. Lucian Hetco a fondat în iunie 2000 asociaţia Agero Stuttgart, o asociaţie germano-română, apreciată în rândul diasporei româneşti din Europa.
Tania Pascu: În anul 2000 asociaţia românilor din Germania (Agero) lansează pe internet, sub coordonarea dumneavoastră, prima revistă a românilor din Germania, "Revista Agero".
Depăşind rapid limitele unei publicaţii asociative, revista a devenit o platformă a culturii româneşti contemporane din afara graniţelor ţării. În contextul în care românii din Occident nu dau imaginea unei comunităţi solidare şi omogene, cum explicaţi acest succes? Lucian Hetco: Succesul nostru este explicabil în primul rând prin motivaţia, scopul şi spiritul de disciplină al acestei publicaţii. Scopul ei este de a uni şi nu de a dezbina, vechea noastră meteahnă.
Venind către cititori din ţară seriozităţii, pragmatismului şi a spiritului corectitudinii, o revistă cu caracter german, socială, corectă politic, discretă şi fără atac la persoană, alcătuită în baza muncii redacţiei, benevole şi cinstite este o prezenţă inedită, nu numai pentru românii din ţară. Statutul său oferă credibilitate, constanţă si continuitate - fapt ce îl subliniază şi cei peste 450 de corespondenţi actuali ai revistei, români din toate colţurile planetei, de la debutanţi valoroşi, la personalităţi consacrate.
Tania Pascu: Premiat cu Premiul de excelenţă al Patrimoiului Românesc în 2006, sunteţi printre puţinii reprezentanţi ai diasporei româneşti laureat al acestei distincţii. Ce înseamnă acest premiu, confirmarea calităţii sau impuls către aprofundarea/continuarea demersului?
Lucian Hetco: Un premiu nu înseamnă, cel puţin pentru mine, decât o apreciere publică. La prima vedere distincţia de care vorbiţi este o recunoaştere a muncii, seriozităţii şi consecvenţei muncii mele ca editor şi promotor cultural român din Germania. Pe primul plan, consider însă că trebuie pusă muncă tuturor corespondenţilor noştri, care au construit succesul revistei Agero.
Împreună cu ei, am muncit pentru această idee, în sensul ei comunitar, direct, fără să aştept însă vreo recunoaştere activă, ci din convingerea personală că ceea ce fac este necesar. Faptul că sunt printre puţinii laureaţi din străinătate este pentru mine la fel de puţin important ca şi faptul că în anul 2005 eram de fapt şi cel mai tânăr dintrei premiaţi.
Tania Pascu: În cei 8 ani de când coordonaţi Revista Agero, aţi avut privilegiul unor întâlniri cu oameni de excepţie, precum Tamara Buciuceanu, Sofia Vicoveanca sau Angela Similea. Cum aţi trăit aceste momente? Lucian Hetco: Cu foarte multă emoţie! N-am întâlnit numai actori, ori interpreţi celebri, ci şi mari caractere. Pentru mine cel puţin, acest element de ordin moral, are o însemnătate deosebită.
Angela Similea, pe scena din Esslingen/Stuttgart, în prezenţa a peste 2.200 de spectatori, emisiune televizată de altfel, a fost un eveniment cultural de neuitat, i-aş spune rarisim. Am avut personal plăcerea şi şansa de a-i putea oferi doamnei Similea un buchet de flori şi să o pot felicita personal pentru efortul care l-a făcut pentru comunitatea românească din Stuttgart şi în general pentru românii din Germania. Am fost cu toţii onoraţi şi fericiţi în acelaşi timp. Dar am avut şi alte prezenţe fascinante aici, pe Gheorghe Zamfir sau pe Stefan Hruşcă, dacă ar fi să-i numim doar pe artişti.
Tania Pascu: Care alte prezente de excepţie au marcat activitatea "Cenaclului Agero"? Lucian Hetco: Am avut la Stuttgart plăcerea şi onoarea de a avea în primul rând membri cunoscuţi ai diasporei româneşti din Germania, aşa cum era şi normal.
Aş menţiona aici pe scriitorul şi jurnalistul Săsărman, fost preşedinte al Ligii LARG, pe scriitorul, poetul şi editorul Ion Dumitru, pe poetul Traian Pop Traian, pe poetul Andrei Zanca, pe poetul Sorin Anca, editorul revistei Galateea, pe istoricul dr. Viorel Roman, profesor la Universitatea din Bremen, pe scriitorul şi filozoful Sorin Borza, scriitorul Eugen Cojocaru, scriitoarea Simona Cărătuş, etnologul şi muzicologul Dr. Lucia Olaru Nenati, sculptorul George Mitrohin, poetul şi epigramistul George Preda, pictoriţa Minodora Tudosie, jurnalistul Liviu Vălenaş, jurnalista şi poeta Dani Rockhoff, cât şi personalităţi precum Pavel Chihaia şi încă mulţi alţii.
Dar ceea ce pentru mine are cel puţin la fel de multă importanţă este faptul că între aceşti prestigioşi participanţi, au expus pictură, au recitat poezie conaţionalii noştri de aici, din zona Stuttgart.
Am prezentat în cenaclul Agero adeseori istorie reală şi am avut dezbateri active, am simţit pulsul comunităţii cu o intensitate ce ne-a confirmat faptul că românul este şi în străinătate însetat de cultură şi de istoria naţională şi că nu se pierde în cultura ţării de adopţie, chiar dacă integrarea sa presupune o nouă mentalitate.
Tania Pascu: Economist de profesie, cochetaţi de căţiva ani buni cu literatura având deja la activ câteva volume. A devenit literatura profesia dumneavoastră de credinţă? Lucian Hetco: Într-un alt interviu din luna februarie 2008 spuneam că primul meu contact cu literatura a fost biblioteca vastă a familiei mele de la Oradea.
În familia mea s-au adunat şi citit cărţi o viaţă întreagă, iar dacă datorez cuiva ceva, atunci în special mamei mele pot să-i mulţumesc pentru metodă, ambiţia şi perseverenţa ei. Prima mea formă de manifestare a fost poezia. Am început să scriu în timpul liceului, iar o parte dintre lucrări le-am publicat în volumul "Oglinda cu suflet" în 2002.
Eseurile, comentariile, ultima mea carte, "Românul planetar", dar şi alte scrieri mai recente, sunt mai degrabă rodul maturităţii, toate acestea au venit în timp, conştient, fără să forţez lucrurile. Nu ştiu dacă a devenit o "profesiune de credinţă", dar scrisul reprezintă un fel complet de a participa activ la viaţa socială şi literară a românilor, chiar şi când o faci din străinătate.
Tania Pascu: În calitate de autor al unor eseuri despre românitate, cum vedeti românitatea astăzi, dincolo de orice impulsuri naţionale, dar într-un context international relativ defavorabil? Lucian Hetco: România trece din nou printr-o periodă tulbure si cred că românitatea trebuie privită cu seriozitate. Mă îngrijorează faptul că actualei conduceri politice nu-i este încă suficient de clar că doar o Românie puternică economic, cu o rată redusă a şomajului şi cu mult mai puţină migraţie economică, va fi garantul reunirii cu Basarabia. Moldovenii de peste Prut sunt români şi e păcat că se tratează aceasta problemă prea puţin.
Mă mai îngrijorează şi faptul că sunt peste 2,5 milioane de români, prin străinătatea europeană, mai ales, căci şocul acestei emigraţii îl vom resimţi acut, în câţiva ani, când sistemul românesc de asigurări sociale nu va face faţă cerinţelor unei populaţii îmbătrânite.
Tania Pascu: Care sunt evenimentele majore prevazute pe agenda Agero 2008? Lucian Hetco: Agenda revistei Agero prevede în primul rând continuitate. Caravana Agero va merge mai departe. Voi încerca să pastrez contactele de valoare, aşa cum vom face noi contacte şi eventual voi lărgi redacţia Agero cu parteneri de valoare din alte ţări europene, ori cu intelectuali prestigioşi din ţară şi străinătate.
Invit aici şi intelectualitatea română din Franţa să coopereze cu revista noastră! Cert este că vom fi pe mai departe, aşa cum ne ştiţi şi cum v-aţi obişnuit cu noi.
Tania Pascu, Centre Roumain Strasbourg