Pentru cele peste 6.000 de aparate din agenţiile Loto trebuiau plătite taxe de peste 150 de milioane de lei, însă la stat nu a ajuns niciun ban.
Loteria Naţională e acuzată, într-un raport ANAF, că ar fi botezat maşinile de "păcănele" drept videoloterie, pentru a face evaziune fiscală. Dacă ar fi recunoscut că maşinile de joc nu erau nicidecum de tip videoloterie, ci "slot machine", Loteria Naţională ar fi trebuit să plătească taxe de ordinul sutelor de milioane de euro, în condiţiile legii, spun inspectorii Agenţiei.
Videoloterie pe filieră grecească
Firmele Intracom SA, Intralot SA, amândouă din Grecia, Lotrom SA şi Loteria Naţională au încheiat, la data de 1 septembrie 2003, un contract de implementare în România a unui programul de video-loterie. Potrivit contractului, firmele greceşti finanţau Loteria ca să cumpere automatele şi să implementeze jocul videoloterie, iar Lotrom, firma românească, ca furnizor, vindea Loteriei calculatoarele şi instala echipamentele.
Ca urmare a contractului, Intralot SA a cumpărat, din SUA, Spania şi Austria, maşini electronice cu câştiguri, pe care le-a vândut către SC Lotrom SA. Aceasta din urmă a solicitat Biroului Român de Metrologie atât certificate de aprobare, cât şi de verficare tehnică pentru "maşină electronică cu câştiguri".
La Lotrom SA - potrivit relatărilor din mass-media - acţionarii erau Antonopoulus Constantinos şi Tsoukalidis Konstantinos, alături de cetăţeanul român Petre Ion. Funcţia de administrator era deţinută de Mihai Liviu Gherman, fiul lui Oliviu Gherman, fost preşedinte al PDSR/PSD şi fost ambasador la Paris.
Astfel, firma a solicitat certificate de la Metrologie pentru care a achitat contravaloarea, deşi nu avea calitatea legală de organizator de jocuri de noroc. Lotrom SA, proprietarul tuturor celor 6.273 de aparate, încheiase doar un contract de mandat cu Loteria Română.
"Roşie, neagră": câştigul ţine de hazard
Inspectorii ANAF au concluzionat că, potrivit modificărilor aduse legislaţiei în 2009, aparatele din sediile Loteriei Române nu sunt videoloterie, ci sunt de tip "slot machine" sau "păcănele", cum sunt cunoscute popular .
"În condiţiile în care jocul se desfăşoară în prezenţa jucătorului, deci are loc la fiecare aparat-terminal, câştigul depinzând de hazard, rezultă că terminalele sunt mijloace de joc tip slot machine, consecinţa directă fiind obligaţia CN Loteria Română de a primi şi plăti licenţe şi autorizaţii pentru slot machine", spun inspectorii.
Taxe neachitate
Dacă inspectorii au dreptate, Loteria Română a făcut evaziune fiscală de peste 150 de milioane de lei, deoarece trebuia să plătească la buget, începând din 2009, o taxă anuală de exploatare de 50,18 milioane lei (8.000 lei înmulţit cu 6.273 aparate). Plus 25.000 lei taxa anuală de licenţă.
Inspectorii susţin că prejudiciul trebuie suportat de către CN Loteria Română, deoarece a exploatat mijloace de joc fără a deţine licenţă sau autorizaţie, fapta fiind infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă.
Potrivit contractului dintre Loteria Naţonală, Lotrom şi firmele greceşti, acestea trebuie să-şi recupereze banii, în rate lunare, între 70 şi 80% din câştigurile nete din aşa-zisa video-loterie, până la data de 30 noiembrie 2013. Verificările ANAF şi cele ale Curţii de Conturi au arătat, încă din anul 2006, că pierderile CN Loteria Română sunt uriaşe din cauza contractelor încheiate cu firmele greceşti, care ar fi primit, în baza contractului, chiar şi câte 2,5 milioane de euro lunar.
VIDEOLOTERIE
Preşedintele CN "Loteria Română" SA, Gheorghe Benea, susţine că nu a primit înştiinţare de la ANAF.
"Din punctul de vedere oficial al companiei, sistemul este unul de videoloterie, aşa cum este definit în lege. În conformitate cu legislaţia în vigoare, C.N. «Loteria Română» S.A. achită anual, la termenele şi în cuantumul prevăzut de OUG nr.77/2009, toate taxele aferente organizării jocurilor de tip loto".
Benea este contrazis de Biroul de Metrologie care susţine că e vorba de "slot machine" (maşini electronice cu câştiguri).