Este fiica lui Ilie Balaci şi soţia fotbalistului Eugen Trică. Nu este atrasă de sportul cu balonul rotund, chiar dacă impulsivitatea sa ar da bine în tribune, ca suporter.
Lorena Trică se mulţumeşte să-şi canalizeze energia spre afaceri şi visează la o carieră în televiziune. Ea declară că n-a urmărit nici măcar meciurile României la Campionatul European de fotbal care se încheie astăzi. „Atâta timp cât nu joacă Eugen (Trică, soţul Lorenei - n.r.), nu mă atrag meciurile de fotbal. La mine, fotbalul se rezumă la business. Mă uit să văd dacă pierdem sau câştigăm bani. Toată lumea are senzaţia că sunt o pasionată de fotbal, dar eu prefer să mă uit la OTV“, declară cu sinceritate fiica lui Ilie Balaci, vedeta Craiovei Maxima.
„Eram o mică securistă“
Pe lângă afacerea dezvoltată în industria modei, Lorena ar accepta cu plăcere să apară într-un reality-show. Dar oferta prezentării unei emisiuni de divertisment ar încânta-o mai mult.
„Aş accepta un reality show, fără montaje, să mă arate aşa cum sunt. Însă îmi doresc mai mult o emisiune mondenă, de bârfe. Când eram mică, eram pasionată să ascult ce vorbesc vecinii mei. Eram o mică securistă. Stăteam cu paharul lipit de perete, doar doar aud ce zic oamenii aia“, îşi aminteşte fata lui Balaci. Aceasta mai adaugă că este pasionată de subiectul „Elodia“ dezbătut de OTV şi îl admiră pe Dan Diaconescu. „Sunt pasionată de Elodia, dragă!. OTVul e ca un drog. Adorm în fiecare seară cu Dan Diaconescu, pe care îl apreciez foarte mult, nu că e oltean de-al meu, e un personaj, e genial“, conchide Lorena.
O etichetă nedorită
În ceea ce priveşte statutul familial, ea detestă să i se pună eticheta „soţie de fotbalist“. Lorena nu ezită să le mai „faulteze“ câteodată pe unele dintre consoartele celor care practică „sportul rege“. Declaraţiile sale belicoase la adresa anumitor surate au tot circulat prin presă, iar Lorena nu se sfieşte să explice motivele care au stat la baza acestora. „Îmi amintesc când mă duceam la meciuri şi striga toată galeria la nevestele care se afişau cu poşeta agăţată pe mână: «Uite-le, uite-le, uite vagaboandele! ». Au apărut câteva la televizor certându-se ba pe un fotbalist, ba pe altul. E de-ajuns să existe două-trei individe de genul ăsta ca să se pună ştampila potrivit căreia toate nevestele de fotbalişti sunt la fel“.
„Nu sunt o doamnă preţioasă“
Se descrie ca fiind impulsivă şi încăpăţânată, caracteristici conturate încă din copilărie. „Mie nu mi-a impus nimeni niciodată nimic. Am fost un copil încăpăţânat şi mă regăsesc foarte bine în zodia mea, Berbec. Reacţionez la primul impuls şi consider că a fi direct e o mare calitate. Eu am curaj să spun oricui orice în faţă şi ideea de perversitate a dispărut. Nu m-am forţat niciodată să am prieteni, să fac parte dintr-un cerc, să ies la mondenităţi“, explică Lorena. „Atâta timp cât soţul meu e fotbalist şi înjură pe teren, eu n-am cum să fiu o doamnă preţioasă. Nu mă consider o femeie din lumea bună.“
Pe cont propriu în afaceri
Asta nu înseamnă că s-a retras din peisajul public şi că se mulţumeşte să comenteze maliţios de pe margine. S-a lansat în afaceri de câţiva ani şi are planuri mari pentru viitorul apropiat.
După ce a pus pe picioare un salon de coafură, şi-a urmat soţul în Bulgaria, şi la întoarcere a decis să se apuce din nou de treabă. A urmat lansarea unui atelier de modă, preluat de la o cunoştinţă cu tot cu angajaţi. Chiar dacă domeniul de activitate nu o plasează prea departe de cercurile în care se învârt celebrele neveste de fotbalişti atât de criticate, Lorena şi-a asumat acest lucru, odată cu riscul ca afacerea să dea greş.
„Eu am pile mari acolo, la Dumnezeu. Am stilul meu de Berbec care se aruncă cu capul înainte, fără să mă gândesc la consecinţe. Nu-mi pun targeturi şi nu mi-am făcut un plan de afaceri. Las totul să meargă în voia sorţii şi soarta mea e bună. Au fost momente în care am disperat, însă îmi trece repede.“
Via Milano
Pentru a-şi îmbunătăţi tehnica de creaţie, Lorena pleacă în iulie la Milano, la o şcoală de vară organizată de Institutul de Modă. „Am aplicat pe internet, mi s-a cerut un protofoliu (schiţe, desene) şi am fost acceptată. Am vrut să urmez Artele în Bucureşti, însă eu n-am talent la desen artistic, dar am un desen tehnic foarte bun. În Italia nu e obligatoriu să fii un desenator bun, la noi, da. La Milano o să studiez trei săptămâni, contra unei taxe de 1.500 de euro“.
O ADOLESCENTĂ MONDENĂ
Prima maşină, un Porsche
Lorena şi-a petrecut adolescenţa într-o perioadă în care revistele de paparazii nu erau atât de vigilente ca în prezent, însă ar fi constituit o marfă bună pentru vânătorii de VIP-uri. „Am apărut în presă la cinci zile, iar prima mea maşină a fost un Porsche. Mă duceam la discotecă, însă niciodată nu mi-am pierdut capul. Nu e bine să te dai mare numai cu ce-ai primit, ci cu ce faci tu. Acum am pasiuni «ciudate», cum ar fi grădinăritul, îmi cumpăr mobilă pe care mi-o montez singură. La un moment dat nu voiam să apar în presă, dar asta nu îmi face bine. Dacă nu apar, uită lumea de mine şi se duce să-şi facă rochia la altcineva“.
TRĂSĂTURI DE FAMILIE
Uite cine vorbeşte!
Lorena mărturiseşte că este o persoană vorbăreaţă, caracteristică moştenită de la străbunicul din partea tatălui. „Am început să vorbesc devreme, pe la opt luni. Tata (Ilie Balaci - n. r.) spune că semăn cu străbunicul meu, Lian. La mine acasă, eu vorbesc mai mult decât televizorul. Când tac, e o problemă. Sora mea, Liana, e opusul meu. Iar băiatul meu cel mic, Atanas (4 ani), seamănă cu mine. De când se trezeşte şi până se culcă vorbeşte încontinuu. Cel mare, Hristu, seamănă cu Eugen, e mai tăcut.“
FOTBALUL NAŞTE PASIUNI
Cristi, admiratorul deconspirat
Orice fotbalist are admiratori şi admiratoare. Cele din urmă devin câteodată mai insistente, însă Lorena e obişnuită cu astfel de manifestări. „Am primit diverse telefoane. A sunat o dată o femeie care s-a recomandat drept iubita soţului meu. I-am spus: «Foarte bine, iubeşte-te cu el în continuare! Şi am închis». Şi tata premea scrisori şi telefoane. Cele mai savuroase dintre scrisori erau primite de la o persoană care se semna Cristi. Nu erau scrisori de dragoste, ci de admiraţie. Am aflat ulterior că erau scrise de Cristi Minculescu de la Iris, care îl aprecia foarte mult pe tata“, îşi aminteşte Lorena.