Presa internațională relatează că președintele Vladimir Putin „a emis un ordin secret care permite oficialilor să confiște activele companiilor occidentale la prețuri reduse și ia în considerare chiar și naționalizarea completă a unora dintre ele”. Ce-l determină însă pe domnul Putin să lovească chiar acele companii străine care, în pofida sancțiunilor internaționale, sunt încă dispuse să facă afaceri în Rusia?
La temelie: blatul
Pentru a înțelege cauzele acestei decizii ciudate, trebuie să privim mai îndeaproape temeliile pe care s-a ridicat Regimul Putin. Încă din anii 1970, din epoca Brejnev, eșecul economic, moral și social al comunismului sovietic a slăbit monopolul Partidului, care a început să piardă controlul absolut, pe măsură ce se consolida puterea birocrației, care a ajuns să stăpânească economia oficială și cea subterană a Uniunii Sovietice. Până în anii 1970, Partidul ordona birocrației cum să împartă resursele între ramurile economiei. Când Uniunea Sovietică a ajuns să fie condusă de boșorogi senili, ”baroni socialiști”, patroni de întreprinderi și ferme agricole, s-au emancipat. Și au început să se lupte între ei pentru obține repartiții de materiale, energie și forță de muncă - surse de bunăstare licită și ilicită. Câștiga cel care avea ”blatul cel mai tare” cu kaghebiștii, politrucii și birocrații de la Centru. Termenul ”blat” provine din limba rusă, unde are același sens ca și în română. Treptat, corupția, blatul au luat locul Planului Cincinal în gestionarea economiei Uniunii Sovietice.
Iar corupția a contaminat cele trei instituții de bază ale Puterii Sovietice: Partidul, Birocrația și KGB. Chiar și mai-nainte, economia născocită de Marx, Lenin și Stalin nu era cine știe ce eficientă; dar când managementul economic a fost înlocuit de aranjamentul veros, de blat, sistemul s-a prăbușit. Iar atunci, eliberați de sub puterea birocraților și scăpați de sub supravegherea KGB, ”baronii socialiști” din Rusia și Statele succesoare s-au privatizat, transformând fabrici, uzine și ferme agricole în moșiile lor personale.
Oligarhii
Foștii ”baroni socialiști” au devenit astfel oligarhi și, pentru a marca noul lor statut, s-au apucat să colecționeze iahturi în Dubai și vile în Toscana, conturi în Elveția și palate la Londra. Iresponsabilitatea socială și economică a noilor stăpâni a afectat grav Statele succesoare, prin sărăcirea populației, criza de infrastructură, prăbușirea ordinii publice și a serviciilor sociale (educație, sănătate). Iar managementul macro-economic era ca și inexistent: în vremurile lui Elțîn, totul se decidea prin blaturi, prin aranjamente subterane.
La un moment dat, degenerescența oligarhică a atins asemenea dimensiuni, că existența însăși a Statului a fost periclitată. Iar atunci, din subteranele Puterii a apărut Vladimir Putin, pentru a face ordine. Noul Conducător – sau cum îi spun rușii, Vojd – nu era singur: avea în spate său tot ceea ce mai rămăsese din infrastructura represivă sovietică, și în special din KGB. Reputatul sociolog rus, dr. Olga Kryshtanovskaya, a analizat mediul de proveniență a 1016 dintre înalții funcționari ai Regimului Putin: politicieni, membri ai Administrației Prezidențiale, ai Guvernului, deputați în Dumă, șefi ai Guvernelor regionale. Dânsa a descoperit urmele KGB al URSS în 78% dintre cazuri. Regimul Putin a înlocuit anarhia ”baronilor blatiști” cu dictatura de fier a ”cekiștilor”, a kaghebiștilor.
Verticala Puterii
Având în spate aparatul represiv, Vladimir Putin a impus un minim de reguli pentru a menține Statul în funcțiune: oligarhii vor plăti impozite și salarii, care vor permite Statului să susțină ordinea publică, apărarea și serviciile sociale, să mențină infrastructura și să detensioneze societatea. Efectele au fost imediate: între 1999 și 2012, PIB pe cap de locuitor a crescut de 12 ori, de la 1.300$ la 16.000$. Până aici, toate bune și frumoase dar, în entuziasmul revenirii la o societate guvernată de reguli, Dictatura Cekistă a optat pentru perpetuarea economiei de repartiție. Kremlinul decide unde ai și unde nu ai voie să investești, ce poți și ce nu poți exporta, cu ce investitori străini poți sau nu poți să te asociezi. Aceasta se numește, în jargonul regimului, ”Verticala Puterii”. Dar, restaurând arbitrariul birocratic, Dictatura Cekistă a redeschis ușa corupției birocratice, ale cărei efecte devastatoare se regăsesc spre exemplu în starea actuală a organismului militar rus.
Văzând că Regimul Putin reușește să relanseze economia, spre avantajul oligarhiei ruse (care în zece ani și-a înzecit profiturile), oligarhiile din celelalte State succesoare – în special Ucraina și Belarus – au aderat la acest sistem de Stat. De fapt, oligarhiile post-sovietice au fost nevoite să adere la Verticala Puterii, fiindcă erau concurate de interese economice multinaționale, care se pregăteau să le răpească averile, cu greu agonisite prin privatizarea blatistă a economiei Uniunii Sovietice. Cum explică cu sinceritate profesorul Karaganov, pentru ca Verticala Puterii să continue să funcționeze, era imperativ necesar ca Moscova „să împiedice Occidentul să creeze un cap de pod ofensiv la granițele Rusiei”. În caz contrar, investitorii Occidentului ar fi impus regulile economiei de piață și ar fi curmat cârdășia oligarhie – birocrație, așa cum au făcut în Europa de Est în anii 1990.
Taxa de protecție
Oligarhii blatiști, ucraineni și bieloruși, și-au pus deci speranța în Moscova. Aderând la economia de repartiție cekistă, devenind vasalii Rusiei, Kremlinul îi va proteja împotriva integrării în economia mondială capitalistă, ale cărei reguli ar fi curmat însăși sursa averii lor: blatul cu birocrația. Iar Kremlinul a numit viceregi care să-i protejeze pe noii vasali: Yanukovici în Ucraina, Lukașenko în Belarus. Și Troica Oligarhie – KGB – Birocrație s-a extins asupra Ucrainei și Belarus: în plus față de cât își însușeau de obicei, oligarhii ucraineni și belaruși au strâns și taxa de protecție datorată Kremlinului. Dacă în perioada 1999 – 2013, în Rusia PIB per capita a crescut de 12 ori (de la 1.300$ la 16.000$), în Ucraina a crescut de numai 6 ori (de la 635$ la 4.200$). Restul s-a dus în buzunarele Verticalei Puterii...
Iar în Ucraina relativa bunăstare a fost și mai inegal repartizată decât în Rusia: protejați de Verticala Puterii, oligarhi ucraineni blatiști precum Viktor Medvedciuk, Yury Kovalciuk, Hennadiy Korban sau Vyacheslav Bohuslaev au continuat să colecționeze iahturi în Dubai, vile în Toscana, conturi în Elveția și palate la Londra. În Rusia, o parte din creșterea economică s-a reflectat într-o mai mare bunăstare pentru unele pături sociale. În Ucraina, acea parte din creșterea economică și așa mai slabă, care s-ar fi cuvenit populației, a revenit Moscovei, ca taxă de protecție. Dacă în 1999 PIB-ul per capita era în Ucraina de 2 ori mai mic decât în Rusia, în 2013 era de 4 ori mai mic! Astfel, spre deosebire de Rusia, în Ucraina au continuat sărăcirea populației, criza de infrastructură, prăbușirea ordinii publice, Apărării și a serviciilor sociale (educație, sănătate).
Această situație – pe care nu o putem numi altfel decât exploatare colonială prin oligarhie compradoră – a încântat stăpânii de la Moscova care, în 2013, l-au instruit pe omul lor din fruntea Statului ucrainean, președintele Yanukovici, să cârmească Ucraina spre o ”uniune” cu Rusia. Asta ar fi adus țara într-o situație comparabilă cu România sovhozurilor, din anii 1950: un regim de ocupație moscovită mascată, permițând un jaf și mai sistematic.
Poporul ucrainean, care în ultimele trei secole cunoscuse ”binefacerile” ocupației moscovite, dorea însă apropierea de Uniunea Europeană, percepută ca o cale spre prosperitate. Viceregele trimis de Moscova a fost răsturnat de o revoluție, iar oligarhii vânduți Kremlinului, reveniți din Tahiti sau Monaco, s-au găsit confruntați cu interesele economice occidentale, care se pregăteau să le răpească averile, cu greu agonisite prin privatizarea blatistă a Ucrainei Sovietice. Atunci vasalii ucraineni s-au întors spre Kremlin: Măria-Ta, ani lungi ți-am plătit taxă de protecție, acum ne-am trezit cu investitorii străini în prag, vino de-i alungă! Iar Vladimir Putin, pentru a nu-și pierde credibilitatea, pentru a nu nărui Verticala Puterii, s-a văzut nevoit să trimită mai întâi omuleții verzi, apoi tancurile.
„Noul” model de economie
Cotropirea Ucrainei nu este deci o ”toană” a domnului Putin: dânsul a fost forțat, de chiar Sistemul pe care l-a instaurat, ”Verticala Puterii”, să trimită tancurile spre Kiev. Războiul din Ucraina este deci produsul inevitabil al unui regim autoritar - oligarhic, bazat pe o economie de repartiție birocratică, subminat de o corupție omniprezentă, care la un moment dat ajunge să nu se mai poată proteja decât cu tancurile de concurența venită de peste hotare. Fiindcă dușmanul nu este NATO, nu sunt SUA, ci concurența de peste hotare care surpă controlul prin blat asupra economiei, exercitat de elitele autohtone hrăpărețe.
De aceea, Kremlinul a emis acest ordin secret de „preluate sub controlul statului” a activelor străine. Mass media internațională apreciază că acestea vor fi „împărțite între un grup restrâns de persoane aflate în relații favorabile cu regimul lui Putin; acești indivizi au beneficiat întotdeauna de avantajele oferite de un stat corupt.”
De aceea, când nu poate „prelua sub control” activele economice străine, atunci când e nevoită să se retragă, Armata Rusiei distruge toată infrastructura economică: combinate siderurgice și fabrici de îngrășăminte, infrastructură energetică și lucrări hidroelectrice, porturi și fabrici. Dacă nu vor mai fi ale oligarhilor noștri blatiști, nu vor mai fi ale nimănui! Acesta este esența acelui „alt model de societate și economie” pe care îl evocă decanul Facultății de Afaceri Internaționale al Înaltei Școli de Economie de la Moscova, prof. dr. Serghei A. Karaganov, membru al Comisiei Trilaterale și președinte al Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Rusiei, într-un articol publicat pe situl Global Affairs.
De aceea, una dintre primele decizii ale președintelui Volodymyr Zelensky a fost promulgarea unei legi anti-oligarhi, care lovește la temelia vasalilor Kremlinului. Legea cuprinde o definiție juridică a oligarhiei, căreia i se interzice să finanțeze partide politice sau alte activități politice, dar și să participe la privatizarea proprietăților Statului.
Pe termen lung
E scris: „cine scoate sabia, de sabie va pieri”. Poate de aceea, domnul Putin se teme pentru propria sa securitate și, la ediția din acest an a Forumului Economic ex-Internațional de la St. Petersburg, au fost luate măsuri ”fără precedent”. Fiindcă mulți și-ar dori să-l vadă pe ”diavolul” Putin înlăturat de la Putere, ba poate chiar mai rău. Fiindcă s-a creat impresia că războiul va înceta deîndată ce ”Demonul” va fi lichidat, va deceda sau va pierde Puterea.
Oare așa să fie? Nu! Dacă azi e la Putere Vladimir Vladimirovici, iar mâine va fi Ivan Ivanovici, e totuna: logica sistemului moscovit rămâne aceeași. Iar acest sistem are o întindere continentală și baze istorice: blatul a apărut treptat în epoca țaristă, a înflorit în epoca stagnării brejneviste, nu va dispărea peste noapte. Iar prof. Karaganov are dreptate: trebuie să ne pregătim „pentru o existență pe termen lung într-o lume a conflictelor”.
Etapa activă a războiului din Ucraina se va domoli spre sfârșitul acestui an. Dar, chiar dacă după alegerile din 2024 domnul Putin nu va mai fi la Putere, asta nu înseamnă că va fi pace. Va fi continuarea, cu alte mijloace, a luptei dintre două sisteme socio-economice ireconciliabile: capitalismul liberal al Occidentului și capitalismul blatist, de vasalitate al Rusiei post-sovietice. Va rezulta, cu siguranță, un nou Război Rece.
Trădătorii
Prin această ”Nouă Politică Economică”, Kremlinul își dă arama pe față. Transformă investitorii străini în dușmani, care trebuie expropriați în beneficiul ”adevăraților fii ai poporului muncitor”: oligarhii hrăpăreți care au blat cu Kremlinul. Totuși, dacă ne gândim bine, extraordinarul avânt economic pe care l-a cunoscut Rusia începând din anii 2000 se datorează tocmai investitorilor străini, iar nu oligarhilor autohtoni, colecționari de iahturi italiene, conturi elvețiene și castele englezești, care în anii 1990 duseseră Rusia de râpă. Iar rușii știu bine asta: din anii 2000, de când au venit investitorii străini, se trăiește mai bine, mult mai bine decât atunci când Rusia era moșia exclusivă a blatiștilor naționali.
Problema, pentru Regimul Putin, este cum să acopere propagandistic această întoarcere în trecutul abject. În lipsa altor soluții, ”inginerii sufletului rusesc” au dezgropat povestea aceea cu străinii – spioni care ne fură țara: versiunea stalinistă a mitului cetății asediate. Oricine încearcă să le ia apărarea investitorilor străini devine ”trădător al poporului muncitor” – iar dacă este angajat la o firmă străină, e chiar ”mercenar al imperialiștilor”.
Propagandiștii Kremlinului sunt convinși că scamatoria asta neo-stalinistă va păcăli din nou lumea. De aceea au început să o exporte, inclusiv la noi, în România. Vedem cu toții valul de fake news care încearcă să prezinte dictatura ceaușistă ca o epocă paradisiacă, ștergând cu grijă aspectele absurde ale unui regim care i-a făcut chiar și pe români să se răscoale. Această campanie publicitară mincinoasă pentru un regim compromis este ecranul ”luminos” care trolii rusofili încearcă să proiecteze imaginea grosolan falsificată a celor care ”au vândut România UE și NATO, au vândut Lacul Razelm către Marina SUA”.
Și se găsesc și printre români prostălăi care să le reia lozincile! De fiecare dată când deschid Internetul, mă întâmpină urletul animalic al trolilor: Trădătorule! Ai permis ieșirea României din Lagărul Socialist, înconjurat cu sârmă ghimpată ca să nu fugă populația ”fericită”? Ai permis ieșirea României de sub zodia pașaportului pentru Bulgaria, din zona rublei - CAER? Păi ai trădat poporul muncitor, care zău, o ducea mult mai bine în anii 1950, în glorioasele vremuri ale cartelelor, lagărelor, sovromurilor, sub domnia marilor patrioți români Ana Pauker și Vasile Luca! Lasă că vom veni din nou cu tancurile peste Prut, vom redeschide Canalul, vom umple din nou pușcăriile de la Gherla și Aiud, vă vom face fericiți!
Țurcanii
În anii 1950, prin pușcăriile care se înmulțiseră precum ploșnițele, ocupantul rus a încercat o nouă metodă de ”reeducare” a românilor: Experimentul Pitești. Kaghebiștii au constituit, în închisori, o așa-zisă ”Organizație a Deținuților cu Convingeri Comuniste”, condusă de un anume Eugen Țurcanu (membru în Biroul Organizației PCR/PMR Iași, fost ”lucrător operativ” al Anei Pauker, cu misiune la Ambasada din Sofia). Inspirat din învățăturile ofițerului NKVD Anton Makarenko, sub îndrumarea spionului rus Boris Grünberg (alias ”Alexandru Nicolski”), agentul de penetrare Țurcanu, dându-se legionar, a reușit să constituie un grup de torționari care a ”reeducat” mii de deținuți politic: cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din Lagărul Socialist.
În arhivele KGB/FSB, Experimentul Pitești figurează ca un mare succes operativ: în penitenciarul Pitești au murit, în urma torturilor la care au fost supuși, între 100 și 200 de români. Nici azi nu se cunoaște numărul total al acestora. Grijulii pentru soarta noastră, tovarășii de la KGB/FSB s-au gândit, chiar în aceste săptămâni, să lanseze un nou program de spălare a creierului românilor, de astă dată prin Internet. Și, deîndată, spațiul virtual de limbă română s-a umplut de ”lucrători operativi”, de țurcani, care se dau naționaliști, ba chiar unii pozează în legionari, deși de fapt acționează în lumina învățăturilor lui Boris Grünberg și Ana Pauker. Iar țurcanii încearcă să ne acuze că am ”trădat cauza poporului român”, abandonând glorioasele tradiții ale CAER, ale sovromurilor, scoțând sârma ghimpată de la hotare. Deocamdată, reacția românilor față de acești impostori nu este cea scontată de KGB/FSB. Miștocari cum sunt, românii au inventat un nou cuvânt: șoșocari.
Dar și printre români mai sunt destui nătângi cu drept de vot. Așa că nu se știe cum va ieși!