Tin minte vag cum arata frontyardul casei mele si asta pentru ca vad bradutul, ori ghivecele de flori intotdeauna in treacat, abia daca fac 20 de pasi de la masina la usa si sunt inauntru.

Locuiesc intr-o suburbie unde strazile cu nume italienesti alterneaza cu cele vechi britanice, ambele botezate cam de-a valma. Locuiesc intr-o suburbie ale carei strazi au rezonanta de vacanta mediteraneeana.

Si unde singurul lucru mediteraneean este faptul ca, probabil satui de uniformitatea dusa la exasperare a caselor, locuitorii si-au pus la intrari tot felul de lei de ipsos si coloane frante, ori afrodite decapitate, turnate pe banda de vreun mester local plin de inspiratie.

Locuiesc intr-o suburbie unde sistematic de clanta usii gasesc flyere care ma indeamna sa ma mut intr-o alta locuinta, tot dintr-o suburbie, dar o casa noua cu odaile mai inalte, cu semineu placat in marmura si dusumele din mahon, plus cercevele invechite artificial daca platesc upgrade.

Locuiesc intr-o suburbie unde, de luni pana vineri socializam, unul cate unul, prin parbrize, de la volan in drum spre/ de la lucru. Si unde doar sambata si duminica, perechi-perechi de mahmuri, de varsta mijlocie, in treninguri, inca  netreziti dupa euforia de cu o noapte inainte, insotiti de copii aproape pieptanati, intra in supermarket  si lasa sute de dolari pe cumparaturi facute strict la impuls. Ii cunosti dupa iuteala cu care deschid si dau pe gat cate o sticla de lime soda, printre randuri, in timp ce imping cartul de cumparaturi. Arsita mare…

Necesitatile in suburbie se rezuma la mancare si benzina. Restul nevoilor s-au satisfacut de mult timp: siguranta, curatenie, confort, aer curat, liniste etc. O nota de “stil“ caracteristic suburbiei aduce Chapters Indigo care abunda in carti de bucate low calories, legate savant in cotoare de enciclopedii, ca sa dea bine pe raft. Nu le deschide nimeni niciodata, se cumpara in general in multiplu de 2.

Locuiesc intr-o suburbie unde masinile cu nelipsite GPS-uri sunt lasate descuiate prin parcari, iar garajele nu se incuie, practic, niciodata. E adevarat, cu greu iti mai gasesti masina gri-metalizat, parcata alaturi de alte sute de masini gri-metalizat, daca n-ai bateria schimbata la telecomanda, s-o faci pe a ta sa flickaie si sa piuie de la distanta, sa dea din coada ca un caţel cand te apropii, impingand carutul incarcat spre portbagaj.

Pentru suburbie s-a creat si SUV-ul, dragul de SUV-CUV care, pe langa faptul ca-ti da o mai larga perspectiva asupra tavanelor masinilor din jur, mai si consuma benzina ca un balaur. Da, dar un SUV-CUV iti ofera linistea unui spatiu indestulator pentru rafturile luate demontate si platite cat alea montate gata, de la monstromartul de la Interchange. Cand e polei pe autostrada, cine-i fruntas pe banda de viteza si se opreste, cu toata tractiunea lui 4x4, direct in rigola, de intoarce tot poporul capul admirativ ca ti-ai permis motor in sase sau opt cilindri si esti asa un natarau? Nu spun.

Pentru suburbie se vinde mobila demontata, help yourself-urile de la Home Depot, ori gadget-urile din Canadian Tire/Future Shop: sa faca din fiecare owner un viteaz tamplar, un instalator priceput, un tehnical support ad-hoc, ori un leader al curateniei, cam ca Mr. Clean, animatul in tricou alb si bicepsi din reclama, cel dupa care ofteaza fiecare suburbiana in pauzele de publicitate, atunci cand nu suspina la vedera lui Mike Holmes: "ce baiat, eh..."

Pentru suburbie se vand pantalonii cu elastic in talie adresasi doamnelor cu gabarit sporit si bluzele strech, frumoase cam ca cele de la Teleshopping. Apropo, o diversiune de marketing a aparut la orizont: s-au schimbat marimile la haine, ce-a fost « L » a devenit « M », « M » este acum « S », iar « S » este « Zero », totul pentru cresterea self-esteem-ului purtatoarei. Pentru suburbie se spala strada cu sampon de iasomie, fiindca orice suburbian, ametit de parfum si multumit fiind, munceste mai mult, plateste taxe mai mari si consuma mai vioi decat omologii lor din oras sau de aiurea.

Si uite asa, pe o gigantica tarla - fost pamant agricol,  sa ii spun York Region, s-a ajuns ca toate casele seamana intre ele, masinile seamana intre ele, shopping centres seamana intre ele, solnitele din bucatarie sunt la toata lumea la fel, la fel si zgarda cainilor din arie. Acolo, calculele spun ca nivelul de trai  este printre cele mai ridicate din lume si cel mai inalt din Canada.

Traiesc intr-o suburbie, cu sapte mii de dezinfectante in jur si televizorul mai plat decat atlasul geografic scolar. Casa mea seamana cu orice casa din suburbia mea si eu seman cu oricare dintre suburbieni. Locuiesc intr-o suburbie si de cate ori cobor in oras imi promit, tacit, ca dupa ce termin cu crescutul si educatul, ma intorc la lumina, varietate, relief al personalitatii, ma intorc in oras.

S-ar putea sa mi se intample prea tarziu, pentru ca intre timp m-am dezvatat de sirene 911, ori de clacsoane. M-am dezvatat sa vad oameni asteptand la trecerile de pietoni. De autobuze, ori tramvaie. M-am dezvatat de strazi inguste. Am uitat demult cum se face parcarea laterala.

Magdalena Manea, ziarul Acasa