În vreme ce întreaga lume trăiește sub amenințarea pandemiei, războiul pentru supremație mondială dintre Statele Unite și China a ajuns la apogeu. China, care de bine de rău a reușit să blocheze răspândirea virusului, simte că Statele Unite sunt vulnerabile și încearcă să-și reclame statutul de superputere. Mathieu Duchâtel, directorul programului Asia de la Institutul Montaigne, a acordat un interviu extrem de interesant pe această temă ziarului francez Liberation.
Reporter: Criza Covid-19 poate să accelereze avansul Chinei în faţa Statelor Unite și să conducă la o formă de paritate strategică între cele două țări?
Mathieu Duchâtel: China percepe criza ca pe un moment de slăbiciune americană și încearcă să profite de această oportunitate pentru a convinge comunitatea internațională că ea a gestionat bine epidemia pe propriul teritoriu.
Astăzi, este în poziția de a vinde echipament medical datorită mobilizării fără egal a industriei sale în timpul crizei, asigurând astfel o cincime din producția mondială de aparate de respirat.
Totuși, China va suferi și ea lovitura economică a perioadei: producția sa a fost oprită timp de două luni și piețele sale de export sunt paralizate. Pentru a-și continua ascensiunea, are nevoie să își susțină efortul pe plan tehnologic în timp ce continuă să investească în armata sa.
Reporter: Dar cu o creștere a PIB-ului sub 2%, cu cât îşi poate crește şi mai mult cheltuielile militare?
Mathieu Duchâtel: În ultimii ani, a existat o aliniere a creșterii bugetului său de apărare cu creșterea PIB-ului său. Dar, cu blocajele cu care se confruntă țara, nu este exclus ca fenomenul de ascensiune a China să sfârșească prin a se "gripa".
Un punct crucial în competiția sino-americană este să vedem dacă China va câștiga "bătălia poveștilor". Diplomația sa este mobilizată pentru a vinde comunității internaționale ideea că a controlat epidemia pe teritoriul său, cu statistici de decese mult mai mici decât ceea ce știu Statele Unite și Europa de Vest, datorită presupusei superiorităţi a modelului său de guvernare.
Totuşi, există o neîncredere generală asupra cifrelor chineze. În plus, este clar că țările care au reacționat mai devreme decât China, precum Coreea de Sud, Singapore și Taiwan nu au așteptat ca Beijingul și OMS să considere coronavirusul un risc major.
Aceste țări au reușit să evite închiderea pe scară largă care a paralizat Wuhan și Hubei. Există, prin urmare, alternative obiective la modelul chinez.
Mulți cred astăzi că relația chino-americană se va deteriora în continuare după Covid-19, că există o "nouă normalitate" a confruntării sino-americane.
Dar administrația Trump era deja pe o linie dură, de exemplu cea a decuplării tehnologice de China. Cu toate acestea, pentru ascensiunea chineză, accesul la tehnologiile străine rămâne foarte important.
Reporter: Statele Unite, Europa sau Japonia nu vor învăţa din lecția crizei că este necesar să-şi limiteze dependența lor de locomotiva chineză?
Mathieu Duchâtel: Această idee există peste tot. Planul japonez de relansare include astfel finanțarea pentru relocarea industriei japoneze în afara Chinei, Japoniei și în alte părți din Asia.
Agresivitatea manifestată astăzi de diplomația chineză pentru a apăra gestionarea crizei pe pământul chinez, pentru a critica Statele Unite și anumite țări europene pentru timpul lor de reacție se explică în mare măsură printr-o postură defensivă.
În faţa acestei neîncrederi, China trebuie să-și redubleze puterea de convingere.
Reporter: Aceste eforturi de convingere pot fi productive?
Mathieu Duchâtel: Mai presus de toate, chinezii riscă, prin excesul lor, să fie contraproductivi. Dând o "bătălie a poveştilor" şi epuizându-şi astfel resursele, China arde și podurile diplomatice.
Reporter: De ce această febrilitate?
Mathieu Duchâtel: Nu trebuie să subestimăm importanța reuşitei Taiwanului și buna primire în democrațiile occidentale a succesului democrației insulare în gestionarea crizei sale.
Aceasta provoacă o tensiune puternică la Beijing - chestiunea Taiwan determină China să-și politizeze şi mai mult mesajele pe plan internațional în jurul coronavirusului.
În plus, o anumită confuzie se degajă din comunicarea chineză, cu anumiți diplomați, cum ar fi ambasadorul în Statele Unite, Cui Tiankai, care critică supralicitarea la care recurg unii dintre colegii săi.
Pe scurt, acest amestec între tentația de a profita de oportunitatea unei slăbiciuni americane și percepția unei mari vulnerabilități (întrucât bătălia poveștilor este departe de a fi câștigată de Beijing) nu dă impresia că a fost decisă o strategie clară pentru a consolida pozițiile Chinei în competiția sa cu Statele Unite.
Dimpotrivă, lasă impresia unei navigări în derivă.