Vladimr Ilici Ulianov Lenin se năştea la 22 aprilie 1870 în Simbirsk, oraş de pe malul Volgăi.
A absolvit facultatea de drept, în 1887, a fost arestat pentru participarea la mişcările revoluţionare studenşeti şi exilat. De altfel, de-a lungul timpului va fi exilat de multe ori, mai ales după ce devine membru al Societăţii marxiste. Va trece şi printr-un exil în Elveţia, unde va forma "celule bolşevice".
În 1903 formează, la Bruxelles, Partidul Marxist Bolşevic, iar în 1917 instaurează Revoluţia bolşevică în Rusia. Va fi preşedinte al Sovietului Suprem până la moartea sa, în 1924, survenită în urma unor atacuri cerebrale. Conform presei ruse, numele Lenin şi l-a atribuit de la tatăl mort al unei prietene a soţiei sale. Sub acest nume putea acţiona în străinătate sub identitate falsă. Deoarece nu se doreau "martori", în perioada 1918-1919, au început să dispară rude din adevărata familie Lenin. Există şi acum supoziţii asupra adevăratului rol pe care l-a jucat în destinul Rusiei.
Winston Churchill notează în memoriile sale: "Către mijlocul lui aprilie 1917, germanii au hotărât să îndrepte asupra Rusiei arma cea mai eficace de care dispuneau: Lenin. Ei l-au transportat din Elveţia în Rusia într-un vagon plumbuit, ca pe un fel de bacil al ciumei".
În 1925, experţi angajaţi de bolşevici au înfiinţat un laborator special pentru studierea creierului lui Lenin, numit doi ani mai târziu "Institutul Creierului". Dupã ce l-au tãiat felii, experţii au supus creierul timp de 10 ani unor proceduri de conservare, pentru a se analiza dacã a avut calitãţi excepţionale.
Rezultatul a fost, bineînţeles, pozitiv, deşi creierul lui Lenin prezenta leziuni grave. Atât de grave, încât mulţi specialişti s-au mirat chiar că îşi păstrase chiar şi o anumită capacitate de comunicare. Creierul, conservat în alcool, arăta astfel: o emisferă sănătoasă, cu dimensiuni normale şi o alta nu mai mare decât o nucă zbârcită. Normal, după cele două atacuri cerebrale pe care le-a suferit în ultima perioadă a vieţii...