Trei sate au fost scufundate. Crapii giganţi au apărut dintr-o greşeală hidrotehnică.

Crapi de aproape 40 de kile. Somni de un chintal jumate. Şalăi şi ştiuci de un metru lungime. Visul oricărui pescar înrăit. Nu pe Amazon, nici pe Mississippi, Dunăre sau Volga, ci la 40 de kilometri de Bucureşti. Într-o baltă care până acum 20 de ani era doar un bazin de irigaţii. Habitatul perfect pentru monştrii submerşi, care colcăie pe fundul Lacului Săruleşti, a apărut dintr-o eroare hidrotehnică.

Inundarea de către comunişti a patru sate, în vederea realizării canalului Bucureşti-Dunăre, a ajutat la crearea biotopului perfect pentru crapi "capitali", giganţii lacurilor de şes. Un noroc chior a făcut ca lacul să devină celebru.

Cinci cupe mondiale s-au desfăşurat într-un deceniu pe balta din Bărăgan. Săruleştiul a devenit Mecca pescarilor de crap. Mai nou, are şi somni uriaşi.

Satele de pe fundul bălţii

Puţină lume ştie că raiul pescarilor de crap de la Săruleşti, judeţul Călăraşi, a apărut din greşeală. Prima variantă a comuniştilor de a face Bucureştiul port la Dunăre nu a fost canalul de pe Argeş, dintre Olteniţa şi comuna 1 Decembrie. Din 1983 până în '87, s-a lucrat în paralel pe Valea Mostiştei, dar s-a renunţat pentru că, după ce au inundat mai multe sate, au concluzionat că nu se poate menţine un nivel navigabil constant până la Bucureşti.

Pe fundul actualului Lac Săruleşti se află satele Ciofliceni şi Pavliceni, plus părţi din Săruleşti-sat, Presna şi Sănduliţa. Bazinele create au rămas doar pentru irigaţii. Robert Răduţă, concesionarul lacului, arată cu degetul un tablou şi o fotografie: "E ultima casă din Ciofliceni. În poză e turla bisericii din sat. Apele n-au acoperit-o. Acum vreo zece ani, gheaţa a strâns-o şi s-a dărâmat singură!".

Eroarea comuniştilor, norocul pescarilor

Propriu-zis, Lacul Săruleşti este doar una din cele şapte acumulări de pe Valea Mostiştei. "E un lac atipic, pentru că adâncimea ajunge şi la 11 metri pe un luciu de apă de 420 de hectare, lung de 20 de kilometri şi cu lăţimea maximă de 600 de metri, între barajul de la Gurbăneşti şi digul de la Tămădău", explică Robert Răduţă, fost profesor de sport şi antrenor de tenis, emigrat în Gemania şi repatriat după Revoluţie. Astfel se explică bogăţia piscicolă care a făcut din Săruleşti cel mai cunoscut loc de pescuit la crap de pe glob.

"Până la inundare, care a ridicat nivelul apei cu cinci metri, au existat mai multe ferme piscicole. Acţiunea heirupistă a comu niştilor n-a mai lăsat timp pentru recoltarea peştilor din acele bazine. Mare noroc!". Acest peşte s-a regăsit, ulterior, într-un biotop mult mai prielnic. Apa foarte calcaroasă determină creşterea deosebită a scoicilor, racilor şi melcilor, hrană cu foarte multe proteine care favorizează apariţia unor exemplare gigantice de crap.

Un crap de 37, 3 kilograme, record absolut

Lacul e populat cu toate speciile de apă dulce stătătoare, cu excepţia linului. Iar crapii- mamut, care l-au făcut celebru, sunt din rasa Frăsinet, care cuprinde atât crapul normal, cât şi salonta, zis şi crap-oglindă. Recordul absolut al exploatării piscicole datează din mai '98. A fost un crap de 37,3 kilograme prins de un austriac, Christian Baldemeyer, aflat în concediu. Recordul proprietarului e de 35,5 kilograme, iar exemplarul, prins un an mai devreme, e în prezent decor pe un perete din lobby-ul hotelului pescăresc de la Săruleşti.

"Era în aprilie '97 şi la acea vreme era a treia captură la nivel mondial. Habar n-aveam ce valoare avea şi l-am trimis în Germania să-l «naturalizez». De-a doua zi au început să curgă telefoanele. Normal ar fi fost să-i dau drumul pentru că valoarea sa era strict sportivă. Procedând aşa, am avut noroc că am căpătat notorietate. Nici măcar poză nu am cu el…", oftează omul de afaceri. Chiar că noroc!

Cinci cupe mondiale într-un deceniu

Răduţă a fost primul concesionar al unui luciu de apă după '89 şi luase balta pentru răpitori. "Acum e cel mai cunoscut lac de pescuit la crap din lume, considerat de specialişti «Mecca pescarilor la Crap»!", se laudă Răduţă.

Dacă n-ai pescuit crap la Săruleşti măcar odată în viaţă se cheamă că nu eşti pescar! În cartea "Memories of carp", considerată "Biblia pescarilor" şi scrisă de celebrul Tim Paisley, fiecare lac semnificativ la pescuitul la crap are propriul său capitol. "Săruleştiul are trei!", se umflă în pene Robert Răduţă.

Teoretic, oricine poate pescui la Săruleşti. Practic, locul e exclusivist. Un doritor plăteşte un milion pe zi pentru o zi de pescuit în sistemul "Catch&release". E o variantă în care poţi pleca cu peşte acasă, dar nu mai mult de cinci kilograme. Capturile mari le iei cu tine doar în poză.

Ca norocul să fie definitiv pentru balta din Bărăgan, Tim Paisley a prins chiar de ziua sa, în mai 2001, cel mai mare crap cu solzi prins vreodată de un englez, de 34,5 kilograme. În 1998, Răduţă a organizat prima din cele cinci cupe mondiale de pescuit la crap de pe balta sa. Au participat 215 echipe. În 2002, la competiţie au fost 32 de ţări participante, record neatins de nicio disciplină sportivă de la noi, după 1989.

GREU DE PESCUIT

Giganţii de pe fundul lacului nu pot fi prinşi cu undiţa

O greşeală a fost cât p-aci să-l coste scump pe Robert Răduţă. "Acum zece ani am adus din Deltă şase somni mari, între 70 şi 100 de kilograme. I-am zis şoferului să le dea drumul de pe digul de la Sănduliţa, pe partea dreaptă, în celălalt lac care are fundul curat. Acolo nu s-ar fi putut reproduce. Somnii se înmulţesc numai pe funduri cu obstacole, unde să se ascundă, să se vâre... Omu' aşa a făcut, numa' că a întors maşina înainte să le dea drumul, cum i-am spus, pe dreapta. Şi au ajuns toţi în Săruleşti!", povesteşte Robert Răduţă.

A aflat după doi ani de gafa şoferului său. Atunci când i-a spus un pescar că o raţă a fost îngiţită de un val uriaş apărut din senin. "Mi-am dat seama abia atunci... Acum, cel mai mare dintre ei cred că are 150 de kilograme şi face pagubă printre ceilalţi peşti valoroşi: crap şi şalău...", estimează, în orb, pescarul. Culmea e că nici măcar nu pot fi prinşi.

Lupta cu monstrul: trei ore în cârlig

Fundul lacului e paradisul somnilor, plin de cotloane unde se ascund: case, grinzi, garduri, stâlpi şi chiar o livadă înnecată. Odată, un pescar l-a avut pe un monstru în undiţă şi i-a telefonat lui Răduţă să cheme televiziunile, că precis are record mondial la crap. Trei ore l-a tractat pe om gigantul de sub apă. Până i s-a rupt meşina. "Mi-am dat seama că nu poate fi decât somnul meu după mucusul lăsat pe fir! Acum s-au şi reprodus!", se jeluieşte mai-marele bălţii.

O singură consolare are. Pe 16 septembrie '82, pe Braţul Sf. Gheorghe, a reuşit o captură de somn de 96,5 kilograme: "A fost, atunci, record mondial la somn prins cu lanseta! Acu' e la Muzeul de vânătoare şi pescuit din Munchen!". "E o baltă extraordinară. Niciodată nu ştii când poţi lua o captură de 20 de kg. Eu am prins, anul ăsta, 350 de kilograme de peşte în 30 de ore. Exemplare de 17-18 kg se pot captura la orice partidă de weekend!" CĂTĂLIN BUCURA, producător de vin