După bricolări, Dacia 1300 Specială nr. 1 avea cu vreo 20 de cai-putere în plus, atingea 170 km/h şi valora în jur de 120.000 de lei, dublu cât costa un automobil românesc în vremea comuniştilor.
La prima oră a dimineţii, "Campionul" supraveghează cu atenţie ce fac mecanicii auto în atelierul său. Are privirea ageră a unui tânăr de 20 de ani, urmăreşte fiecare detaliu şi i-o taie scurt oricui îndrăzneşte să-i comenteze ordinele. Are două argumente simplu de înţeles: a strâns mai bine de 70 de ani în atelierul de mecanică auto şi are 30 de ani de pilotaj în cursele de raliuri.
Marin Dumitrescu e încă verde la 92 de ani, a fost de 36 de ori campion naţional la curse automobilistice şi calcă acceleraţia încă de pe vremea în care automobilismul era considerat "sport de boieri". Dar mai presus de orice, nea Marin se mândreşte cu faptul că este primul mecanic auto care a preparat o maşină românească pentru curse, modelul Dacia 1300 S.
Ucenicia a făcut-o la Ford
Meserie a învăţat în anii ’30, la uzinele Ford România, pe Calea Floreasca. La vreo cinci ani, după mii de ore în secţia de motoare, şi legat la ochi ar fi spus cu precizie care din cinci motoare pornite în acelaşi timp nu funcţionează cum trebuie.
"Mentor mi-a fost Arthur Strijek. Cu toată răbdarea, m-a dat afară de câteva ori din atelier şi îmi arunca sudalme: «Mă, da’ pisălog mai eşti!»", îşi aminteşte bătrânul campion cum a făcut cunoştinţă cu pistoanele, ţevile de eşapament şi carburatoarele.
Când a venit al Doilea Război Mondial, mecanicul Marin a fost solicitat să "doftoricească" maşinile armatei. Iar după război a intrat din nou în atelierul de mecanică auto să-şi ducă visul până la capăt - să participe la curse auto pe maşini preparate de el.
Dacia de curse, tunată în Pantelimon
Din ’48 a câştigat "90% din curse şi câteodată, foarte rar, a fost pe locul 2". După ce a participat la sute de competiţii şi a pregătit zeci de maşini pentru el şi diverse alte echipe, cu un an înainte să se retragă de la volan şi să devină antrenorul altor piloţi, Marin Dumitrescu intra în atelier să prepare prima Dacia de curse, una 1300.
CURSE. În anii '50, era regele şoselelor
"Am început să lucrez după câteva bricolări pe Dacia 1100. Dacia 1300 îmi spunea că poate mai mult decât arată. Am început să o studiez în amănunt, să-i pipăi părţile slabe şi cele forte", povesteşte Marin Dumitrescu primele faze ale proiectului început la Autoservice Dacia Bucureşti, în capătul Pantelimonului.
Pentru motor se oprise la o chiulasă de Renault 8 Gourdini, de 1300 cmc, dar intenţiona să o aducă la 1500 cmc. "Cum? Băgându-i cămăşi de Renault 16. De la acelaşi model am luat supape, ţevile de eşapament erau făcute de Jean Alexe, iar pistoanele de fraţii Teodorescu.Ţinuta de drum era dată de amortizare şi stabilizatoare duble şi i-am lăţit jantele", povesteşte mecanicul pilot.
Uleiul era Castrol, pentru că al nostru era o "apă de ploaie" care nici nu încăpea vorbă că l-ai putea pune pe o maşină de curse. S-au pus cauciucuri Dunlop, pentru că anvelopele făcute la noi aveau o mare problemă, se rodeau pe o parte. "Muncitorii făceau dozarea cauciucului cu lopata", este explicaţia incredibilă a lui Marin Dumitrescu. Cea mai bună benzină o aveau austriecii.
Primul test a fost la Raliul Zăpezii, de la Braşov, unde Dacia 1300 S s-a situat în primele cinci. După ce a fost pensionată, Dacia 1300 S a stat abandonată în curtea fabricii, apoi a fost vândută.
MAŞINĂ FĂCUTĂ DIN BUCĂŢI, DUPĂ RĂZBOI
Geamurile vecinilor s-au spart de la zgomotul motorului
În toamna lui 1947, la poarta atelierului lui Marin Dumitrescu a venit un celebru automobilist al vremurilor, Hermolinski. "Erau vremurile destul de grele, ca după război, şi se afla într-o situaţie financiară mai proastă. Îmi vindea un set de piese pentru prepararea unui adevărat motor pentru maşini sport: un set de şase pistoane speciale, axul cu came, chiulasa cu tubulatură specială şi trei carburatoare", povesteşte nea Marin.
După o jumătate de an, cu nopţi nedormite, petrecute în atelier, în primăvara lui ’48, scotea la stradă prima maşină de curse, închegată sub o caroserie de BMW şi care, după cum spune creatorul, păstra caracteristicile date de uzina nemţească. Avea motor de 1971 cmc, 80 CP şi prindea 150 km/h. La prima probă, pe strada Vulcan, din cauza zgomotului puternic al motorului, s-au spart câteva geamuri de la clădirile din apropiere.