Aventurile spectaculoase ale personajelor şi poveştile cu o mare încărcătură emoţională le dezvoltă empatia celor mici şi le conturează graniţa real-fantastic.
Chiar dacă toţi părinţii cunosc beneficiile incontestabile ale lecturii, puţini reuşesc să-i facă pe cei mici să renunţe la calculator şi la jocurile video în favoarea unei cărţi măcar pentru o jumătate de oră pe zi. Se lovesc de această problemă frustrantă în special părinţii cu copii de vârstă şcolară, pentru care lectura, chiar şi cea cerută la şcoală, este un chin.
Când copiii nu au reuşit să prindă gustul lecturii la vârste mici, şansele pentru o pasiune subită pentru cărţi sunt reduse. Iar un copil care nu vede că, la rândul lui, şi părintele citeşte, va descoperi mai greu fascinaţia ascunsă între coperţile unei cărţi.
Carte versus computer
În copilăria lipsită de prea multe tentaţii din vremurile trecute, lectura era una dintre principalele distracţii ale unui copil. Acum, televizorul şi calculatorul sunt atât de ofertante, încât a-i pune unui copil o carte în braţe este perceput de el drept pedeapsă. Psihologul Cristina Călărăşanu explică diferenţele între lectura alături de părinte şi jocul pe computer.
"Lectura unei poveşti lasă timp copilului să îşi imagineze ceea ce aude, să deruleze în mintea lui un scenariu vizual plecând de la cuvinte şi imagine, în timp ce jocurile pe calculator presupun o trăire în timp real, toate funcţiile senzoriale fiind activate la maximum. Trăirile sunt mai intense şi lipseşte intermediarul, copilul fiind faţă în faţă cu calculatorul. Părintele, în calitate de intermediar, filtrează prin vocea lui, prin atitudinea lui aceste trăiri şi le transmite apoi copilului".
Ce te învaţă Hansel şi Gretel
Nicola M. are o fetiţă de 2 ani şi 3 luni fascinată de cărţile cu poze mari şi colorate. Lectura este pentru micuţă un spectacol.
"Încă de la primele luni îi citeam şi jucam poveştile. Mă privea atunci curioasă, acum, însă, imită trăirile pe care le simulez eu. Când îi spun că Hansel şi Gretel sunt necăjiţi şi mă prefac necăjită, ia şi ea mina de om supărat şi pune întrebări despre suferinţa lor. La fel, când personajul e vesel, se bucură, bate din palme şi chiuie. Trăieşte intens fiecare poveste şi cred că acesta e primul semn că va fi un copil care va empatiza cu oamenii", spune mama fetei.
Când alege cărţile pentru copilul ei, Nicola se gândeşte în primul rând cum să-i explice dra mele pe care le trăiesc personajele: "La Bambi s-a lăsat cu plânsete pentru că nu i-am explicat, după poveste, că mama ei nu o va lăsa singură, cum a făcut mama căprioarei".
Discuţiile despre poveste sunt, la vârstă mică, la fel de importante ca lectura în sine. "Rolul poveştilor e acela de a permite copiilor să aibă acces la anumite conţinuturi emoţionale (agresivitate, boală, moarte, suferinţă) într-un mod simbolic. E nevoie de fantezie şi de imaginar care conferă siguranţă şi ajută copilul să-şi creeze limite între real şi fantastic, graniţă care iniţial este foarte fragilă. Intermedierea între copil şi poveste o face adultul, care îl face să înţeleagă că e doar o poveste", explică Cristina Călărăşanu.
O mare frustrare a părinţilor este că cei mici preferă aventurile unor personaje ca Batman sau Spiderman, plictisindu-i poveştile cu Făt-Frumos şi Prâslea cel Voinic. "Eroul acestei generaţii nu mai este Făt-Frumos, ci Harry Potter. Nu mai sunt cai, lupte în pădure, săbii, balauri cu foc, ci vrăjitori, magie, baghete, creaturi cu nume complicate. Complexitatea poveştii şi suportul ei tehnologic avansat sunt în directă relaţie cu accesul pe care îl au copiii la tot ceea ce înseamnă tehnică, ştiinţă, cunoaştere. Nu putem bloca accesul copilului la cunoaşterea lumii în care trăieşte şi nici nu putem rămâne nostalgici după ceea ce am trăit noi", conchide psihologul Cristina Călărăşanu.
"Părintele îi arată copilului cât de interesante sunt cărţile, dar e nevoie ca el însuşi să fie pasionat de lectură.", CRISTINA CĂLĂRĂŞANU, psiholog
METODĂ
Cinci sfaturi pentru părinţi
Librăriile au rafturi întregi cu cărţi pentru copii, însă nu toate au mesaje corespunzătoare vârstelor afişate pe copertă. Răsfoiţi cărţile înainte de cumpărare pentru a nu avea surpriza unor mesaje nepotrivite pentru copil. Dacă e suficient de mare, mergeţi cu el şi permiteţi-i să-şi aleagă singur cărţile.
Lectura alături de părinte este un moment esenţial de relaţionare şi încercaţi să respectaţi următoarele reguli:
1. Cumpăraţi cărţi în concordanţă cu vârsta şi plăcerile copilului, iar când vine momentul cititului permiteţi-i să aleagă singur povestea (dacă e suficient de mare). E vitaţi să-i impuneţi anumite lecturi, pentru a nu compromite plăcerea lecturii.
2. Citiţi cu intonaţie pentru a stârni curiozitatea copilului şi pentru a-l integra în atmosfera poveştii. Permiteţi-i să ceară lămuriri şi să îşi manifeste emoţiile faţă de poveste. Spre exemplu, încurajaţi-l să aplaude când un personaj face un lucru pozitiv.
3. Ţineţi cartea aproape de copil pentru ca el să vadă imaginile, să poată atinge personajele şi să dea paginile (dacă e suficient de mare).
4. Copiiilor care au mai puţin de 3-4 ani le e greu să fie atenţi la toată povestea şi să urmărească pagină cu pagină. Permiteţi-le să schimbe cartea atunci când doresc, nu insistaţi să finalizaţi povestea.
5. Faceţi din lectură un ritual. Alegeţi un loc liniştit din casă, fără alţi stimuli în jur, cum ar fi televizorul.