Un băiat de 12 ani a intrat în moarte cerebrală. Organele prelevate au ajuns în câteva ore la oameni aflaţi în situaţii limită. O mare lecţie de viaţă.
O adevărată lecţie de viaţă. Asta au oferit doi părinţi din Iaşi, acum câteva zile, când i-au uimit pe medicii din Iaşi cu decizia lor. Pentru că băiatul lor, în vârstă de 12 ani, se afla în moarte cerebrală, părinţii au luat o decizie curajoasă, rar întâlnită în România: le-au propus medicilor să preleveze organele sănătoase ale fiului lor pentru a salva alte vieţi. Şi aşa s-a şi întâmplat.
Pe 15 septembrie, la Iaşi, au avut loc două transplanturi de cornee şi unul de rinichi. Cel de-al doilea rinichi şi ficatul au luat drumul Bucureştiului pentru a salva alte două vieţi.
Decizia, după două zile
Băiatul de 12 ani suferea de malformaţie congenitală vasculară. Luni, 12 septembrie, când zeci de mii de copii din toată ţara începeau un nou an şcolar, părinţii au aflat cumplita veste: copilul lor era în moarte cerebrală şi nu mai putea fi salvat. Au cerut un răgaz de două zile, iar miercuri seară i-au anunţat pe medici că sunt de acord cu prelevarea de organe. Imediat, doctorii au demarat procedurile. Totul a fost contracronometru.
Aproape de miezul nopţii, medicii întocmiseră lista. Trei pacienţi din Brăila, Bacău şi Piatra Neamţ au primit vestea că trebuie să vină de urgenţă la Iaşi pentru a fi operaţi. Simultan, şi medicii de la Bucureşti au fost alertaţi pentru că şi în Capitală sunt liste de aşteptare.
Pentru cel de-al doilea rinichi şi ficatul, medicii din Bucureşti au fost cei care au găsit pacienţii primitori. Doctorii din Capitală au ajuns la Iaşi val-vârtej, la bordul unui elicopter SMURD. Pentru unul dintre rinichi, medicii l-au chemat la Iaşi pe Sebastian Toflea, un tânăr din Comăneşti, judeţul Bacău. "La ora 12 noaptea m-au sunat să vin cât de repede pot la spital că s-a găsit un donator. Nici nu am mai stat pe gânduri. Am ajuns la spital joi dimineaţa la ora 5, când am fost băgat în tot felul de analize", povesteşte tânărul. Fiecare oră ce trecea îi sporea speranţă că, după operaţie, va redeveni un om normal. La fel cum, fiecare oră ce trecea însemna pentru familia copilului aflat în moarte cerebrală apropierea de clipa despărţirii.
Un perete distanţă
Toate pregătirile au fost finalizate joi la prânz. Copilul donator a fost transferat de la Neurochirurgie la C.I. Parhon, acolo unde se aflau echipe de medici din Iaşi şi Bucureşti, dar şi cei trei bolnavi ce urmau să primească organele. La ora 14:30, patul în care se afla copilul muribund a fost dus în sala de operaţie. La un perete distanţă, tânărul primitor era şi el pregătit pe masa de operaţie. Două echipe de medici, asistente şi anestezişti au început transferul primului rinichi. Intervenţia a durat mai bine de patru ore, timp în care rinichiul a fost transplantat la tânărul din Comăneşti.
Celălalt rinichi, corneea şi ficatul au fost prelevate pentru a fi donate altor patru pacienţi.
"Îmi vine să zburd"
Sebastian s-a trezit joi noaptea spre vineri, la câteva ore după ce primise un rinichi nou. "Nu-mi vine să cred că sunt operat. bucurie am simţit când m-am trezit şi am aflat că am un rinichi nou", spune tânărul de 26 de ani aproape plângând.
Primii paşi după transplant i-a făcut sâmbătă, la aproape două zile de la operaţie. "Am mers singur prin salon. Îmi vine să zburd ca un copil, de bucurie că am scăpat de dializa", spune Sebastian.
Dializa l-a chinuit în ultimele şapte luni, însă problemele de sănătate au început pentru el de la nişte struguri stropiţi cu otravă pe care i-a mâncat fără să-i spele, în urmă cu mai bine de doi ani. După ce s-a otrăvit, organismul a început să-i cedeze.
Şapte luni de dializă
S-a zbătut între viaţă şi moarte şi a luptat să scape de septicemia care îi măcina corpul. "Mi-au făcut tratamente foarte puternice, pentru că aveam infecţie mare. De atunci am început să am probleme cu rinichii", afirmă Sebastian. Timp de şapte luni a făcut dializa de trei ori pe săptămână, câte patru ore.
Este căsătorit şi are două fetiţe, una de 3 ani, iar cealaltă de un an şi trei luni. Acum, că are un rinichi nou şi poate duce o viaţă normală, se gândeşte să recupereze timpul pierdut cât nu a fost lângă ele. "Cel mai tare îmi doresc să mă joc cu fetiţele mele pe care le-am neglijat în ultima perioadă din cauza bolii", spune el cu ochii în lacrimi.
"Mă joc ca un copil cu mâinile"
La câteva ore de la prelevare, medicii au început operaţia de implant de cornee la o femeie de 62 de ani din Brăila, chemată şi ea de urgenţă la Iaşi. Abia după alte câteva ore de la operaţie a reuşit să vadă. "Sunt operată?" a întrebat pacienta când s-a trezit. Apoi, primele semne: o licărire, razele soarelui ce băteau în geam. O lumină pe care ochii săi n-o mai văzuseră de doi ani.
"Am venit oarbă complet, iar acum plec văzând drumul. Nu-mi vine să cred. Mai rar aşa gest din partea unor oameni care să accepte să doneze", spune Rada Alexe, în timp ce îşi rupe pâinea şi începe să mănânce. "Eu am fost profesoară de biologie, iar natura şi florile îmi sunt dragi. Abia aştept să pot vedea din nou o floare", mai povesteşte Rada ,care analizează cu privirea curioasă ca un copil culoarea verde de pe perete şi linia de vopsea neagră de lângă pat.
Medicii nu au făcut cunoscută identitatea familiei donatorului. Deşi mai au o fată, cei doi părinţi au rămas cu durerea pierderii băiatului de 12 ani şi, poate, cu consolarea că prin onorabilul lor gest au salvat alte cinci vieţi chinuite.
UN GEST NOBIL, ÎNSĂ NU LA NOI
Românii, refractari la donarea de organe
Donarea de organe este la limita dintre lege scrisă şi gest nobil. Fiecare ţară din Uniunea Europeană are propriile reguli când vine vorba despre donarea şi prelevarea de organe. Peste tot decizia este luată de către medici doar dacă pacientul este în moarte cerebrală. Adică, pacientul nu mai are deloc activitate cerebrală neuronală, însă îi sunt menţinute artificial respiraţia şi bătăile inimii.
În România, în ultimii cinci ani, s-a încercat introducerea legii donării prin acord prezumat. "Persoanele care nu au refuzat în timpul vieţii să îşi doneze organele sunt implicit de acord să le doneze după deces", era formularea proiectului care a fost respins definitiv de Parlament.
Anual, conform porgramului finanţat de Ministerul Sănătăţii se estimează un buget pentru circa 300 de transplanturi. Citiţi şi:
- Viaţa, pe lista de aşteptare
- Reţeta succesului donării de organe la Timişoara