Când navele de război ale US Navy au început să explodeze în toiul nopții, America și-a dat seama că are o problemă.
În toamna anului 1942, Guadalcanal, în Insulele Solomon, lângă Australia, a devenit punctul central al războiului din Pacific. Timp de șase luni, forțele americane și japoneze s-au luptat sălbatic pe uscat, în aer și pe mare pentru controlul insulei și aerodromului strategic de acolo.
Pentru Marina SUA, care îi catalogase pe japonezi ca fiind incompetenți, Guadalcanal a fost un șoc.
Dezastrul de la Pearl Harbor ar putea fi explicat prin elemental surpriză și trădare, dar Marina a lăsat două duzini de nave de război în „Ironbottom Sound” în largul Guadalcanal.Unul dintre motive a fost „Long Lance”, torpila japoneză care a fost cea mai puternică armă de acest gen din primii ani ai celui de-al doilea război mondial.
Dezvoltată la sfârșitul anilor 1920, Long Lance, așa cum au poreclit-o americanii (denumirea japoneză a fost Tip 93), a fost o armă remarcabilă. În limbajul modern, ar fi o armă asimetrică, concepută pentru a compensa inferioritatea japoneză față de națiunile occidentale mai puternice din punct de vedere economic.
În anumite privințe, era echivalentul rachetelor hipersonice de pe navele pe care China și Rusia le-ar folosi pentru a contracara marina superioară a SUA.
Când a început cel de-al doilea război mondial, planul japonez era să-și folosească răbdarea pentru a învinge un dușman mai puternic.
În cadrul strategiei de „lupta decisive”, Japonia va prelua Filipinele și, pe măsură ce marina SUA naviga peste Pacific pentru a recuceri Manila, urma să fie atacată de avioane și submarin. Odată ce flota de luptă americană ar fi fost suficient de slăbită, marina japoneză ieșea la o mare bătălie navală în stil Jutland, lângă Filipine.
Pentru a realiza acest lucru, Marina Imperială Japoneză și-a antrenat fără încetare navele de suprafață în atacuri de torpilă nocturne care ar fi permis navelor sale să se strecoare și să distrugă inamicul.
Marina Imperială nu avea radar, dar studiase bine Geografia locurilor și erau echipate cu binocluri puternice de noapte.
Totuși, totul ar fi fost degeaba fără o torpilă bună, iar Long Lance era ce trebuia.
Long Lance a fost o torpilă mare pentru vremea sa, cu un diametru de aproximativ doi metri, lungime de aproape treizeci de metri și o greutate de aproape trei tone. Avea un focos care era cu 50 la sută mai mare decât majoritatea celorlalte focoase de torpilă.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric