Aflăm despre el prima oară că era în preajma marelui Ștefan prin 1472 când se pregătea să-i ia tronul lui Radu cel Frumos, ceea ce avea să se întâmple în noiembrie anul următor.
Pe 8 noiembrie 1473 trece Milcovul cu grăbire, alături de mercenarii săi și oastea lui Ștefan.
Radul cel Frumos iese să-l întâmpine, după datină, lângă Gherghița în Prahova, unde, între 18 și 20 noiembrie, are loc numita „bătălie de la Cursul Apei”.
Voievodul muntean o ia la sănătoasa, oprindu-se numai în cetatea Bucureștiului. Pe 21 noiembrie, Laiotă e și el la poartă și cere pământ și apă.
Văzându-se cam singurel, Radu cel Frumos se furișează în noaptea de 23 noiembrie spre cetatea Giurgiu, de unde amicii săi turci nu se deranjaseră să-i dea o mână de ajutor.
Citește și Fiul cel grozav și chior al lui Șefan cel Mare a pustiit din dragoste Polonia
Se întremează și pe 28 noiembrie, în frunte unei armate de 13.000 de turci și 6.000 de munteni, iese la luptă dreaptă. O ia din nou pe coajă de la noul voievod.
De data asta nu se mai împiedică de Dunăre pe care o trece cu toată viteza de care era în stare.
Pe 23 decembrie, lui Radu i se face iar chef de domnie.
Traversează Dunărea cu 30.0000 de turci puși pe scandal. Laiotă, pe care Ștefan îl lăsase să-și aibă singur de grijă, trece Milcovul în sens invers, cu turcii pe urme. Abia la Bârlad, îi calmează domnitorul Moldovei, mai dându-le o bătăiță.
Dar, cât era Radu de frumos lui Ștefan nu-i plăcea neam. Așa că în martie mai face o încercare cu Laiotă. Nu-i iese din prima, așa că se întoarce în Muntenia în august.
O lună mai târziu, bătrânul este reînscăunat și solicită principelui Transilvaniei, Ștefan Bathory I de Ecsed, sprijin militar până la sosirea armatelor moldovene care erau din nou pe drum.
Om serios, Ștefan Bathory vine repede, însă, surpriză, nu pentru a-l susține pe Laiotă, ci pentru a impune pe tron pe Basarab cel Tânăr, vărul primar al acestuia.
Prima luptă dintre cei doi se dă pe 5 octombrie și marchează o strălucită victorie a lui Laiotă Basarab.
În același timp, oastea lui Ștefan cel Mare asediază cetatea Teleajen, aflată încă sub ascultarea lui Radu cel Frumos.
În numai câteva zile garnizoana formată din nobili este decimată iar cetatea incendiată.
Ambițioasă din cale afară, armata transilvană propune o a doua bătălie ce are loc tot în cursul aceleiași luni, care se pare că i-a ieșit după inimă.
Capul pașei
Dar nici Basarab Țepeluș nu urcă pe tron căci pe 20 octombrie o puternică oștire otomană în frunte cu fostul voievod Radu cel Frumos îi pune pe fugă pe ambii pretendenți.
Laiotă îl înștiițează pe voievodul moldovean că otomanii nu s-au mulțumit cu fuga lui, ci pregăteau o mare invazie în Moldova.
Ștefan își ia toate măsurile de precauție, ceea ce are ca rezultat marea victorie de la Podul Înalt din 10 ianuarie 1475, în urma căreia tronul Țării Românești se vacantează din nou.
Laiotă pune și el umărul la greu. În fruntea unui corp militar, taie calea unei armate turcești de 8000 de oameni ce se retrăgea din Moldova. Ca să-și verse năduful, taie cu mânuța lui capul pașei turc.
După reînscăunare devine subit alt om. Se duce să ceară pace direct sultanului, după cum recunoaște într-o scrisoare către brașoveni.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric