În munţii din Oregon, există un lac care dispare o dată pe an, în lunile secetoase de vară, când nivelul apei scade, şi reapare la fel de brusc cum a apărut odată cu răcirea vremii. I se spune Lacul pierdut.
Apa acestuia se scurge, de fapt, într-un tunel de lavă care funcţionează precum scurgerea de la cadă atunci când nu i se pune dopul. Tunelul s-a format după răcirea lavei la suprafaţa şi a fost redeschis fie în urma unei erupţii vulcanice, fie prin eroziune. Toamna, când ploile reîncep, din cauza excesului de apă, tunelul se umple şi lacul rămâne la locul până în lunile calde. Iarna, adâncimea lui este chiar şi de 2,7 metri. Apoi gaura începe să înghită lacul până când acesta dispare ca şi cum nu ar fi existat vreodată. Şi asta de vreo 3000 de ani, după cum apreciază oamenii de ştiinţă.