X

LA SFAT CU PSIHIATRUL. Despre sindromul burnout

Autor: AnamariaCiubară / Data publicarii: 31-03-2018 13:03

Sindromul burnout reprezintă o stare de epuizare fizică, psihică și emoțională produsă de stresul prelungit, în general la locul de muncă, fiind o consecință a dezechilibrului dintre cerințe, resurse și gradul de satisfacție profesională.

Termenul de burnout a fost introdus în anul 1970 de către psihologul american Herbert Freudenberger. Acesta îl definea ca fiind caracteristic pentru angajații din domeniile de lucru cu oamenii, adică medici, asistente, profesori și asistenți sociali, profesii în care ar fi prezent un sentiment de sacrificiu pentru ceilalți.

În prezent, se consideră că sindromul burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată. Apare la angajații din orice domeniu, însă este cel mai răspândit în domeniul medical, mai ales la începutul carierei și chiar la studenții la medicină. Mai poate afecta frecvent: profesorii, asistenții sociali, terapeuții, avocații, jurnaliștii, dar și pesoanele care sunt nevoite să îngrijească permanent alți membri ai familiei.

 

Putem nota cauze ale acestui sindrom care țin de mediul profesional unde vorbim de:

 

Cauze care țin de personalitate:

 

Iar când ne referim la cauze care țin de stilul de viață putem vorbi de:

 

O meta-analiză realizată în 2018 de către un grup de cercetători de la universitățile din Washington și Maryland, care sumează un total de 16 studii transversale respectiv 3.581 subiecți (chirurgi practicieni) arată că: un model de efecte aleatorii a aproximat sindromul de oboseală cronică (burnout) la 3,0% (IC 95%: 2,0% -5,0%, I2 = 78,1%). Analiza subscalelor epuizării emoționale, a depersonalizării și a realizării personale a indicat subdiagnosticarea în 30,0% (CI: 25,0% -36,0%; I2 = 93,2%), 34,0% (CI: 25,0% -43,0%, I2 = 96,9% 25,0% (CI: 18,0% -32,0%; I2 = 96,5%) dintre chirurgii incluși în studii. Diferențe semnificative (p <0,001) în evaluarea subscalei MBI au existat în specialitățile chirurgicale. Concluzia studiului este că aproximativ 3% dintre chirurgi suferă de forme extreme de oboseala cronică, deși sindromul burnout poate apărea la până la 34% dintre chirurgi. Chirurgia specializată are rate semnificativ diferite de simptome de oboseală cronică, specifice fiecărei specializări chirurgicale.

 

Un alt studiu publicat în 2018 a urmărit să examineze aspectele plăcerii și suferinței la locul de muncă, angajamentul organizatoric, sindromul de burnout și satisfacția profesională a funcționarilor publici ai unei instituții din statul Goias. A acest studiu au participat 131 de angajați, bărbați și femei. S-au folosit scale de plăcere și durere, angajament organizatoric, de satisfacție și de oboseala, inclusiv partenerii de date, educația demografică pe sexe, durata serviciului, vârsta și capacitatea. Rezultatele acestei cercetări indică niveluri ridicate de plăcere și medii scăzute de angajare organizațională, care contrazic cercetarea anterioară și că, probabil, relațiile dintre colegi și manageri, salariul, precum și sarcinile îndeplinite interferează în aceste rezultate, deoarece sunt foarte înalte.

 

Soluțiile se găsesc la îndemâna oricui și lipsa de motivație trebuie depășită. Este important ca cei afectați să ceară suportul celor apropiați sau al unui specialist:psihiatru, psiholog, psihoterapeut.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi una din metodele utile de tratament. De asemenea, este foarte important stilul de viață: alimentația sănătoasă, odihna suficientă, efectuarea de activități fizice în mod regulat sunt factori cu efect demonstrat de creștere a energiei, a rezistenței la stres și a performanțelor.