Atunci când Apostolii se opresc în Perga Pamfiliei, oraşul era de mult o aşezare romană şi tot la Muzeul din Antalya poate fi văzută statuia strămoşului nostru, împăratul Traian, reprezentare identică celei de la Adamclisi.
Aproximativ cinci sute de kilometri despart Perga Pamfiliei de Tarsul Ciliciei în care s-a născut Sfântul Apostol Pavel; care era cetăţean roman. O treime din distanţă am străbătut-o mergând de-a lungul mării spre Korakesionul întemeiat de piraţi în secolul II î.Hr.; piraţi a căror flotă o va distruge Pompei. Drumul care duce de la Perga spre Tars e flancat la dunga zării de Munţii Taurus, care în zona aceasta au crestele mai domoale şi înălţimea mai mică, să zicem 2.500 de metri, astfel încât trezesc analogii cu Leaota şi Piatra Craiului – imaginea lor odihnitoare, extatică şi calmă, aşa cum se înfăţişează contemplată din Fundata sau de la Şirnea...
Oraşele Asiei Mici, mai ales cele de pe coastă sau din apropierea ei, erau aşezate ca miezul în coajă într-o natură mirifică. Atunci când trece prin Perga, prin Psidia ori prin Atalia, unde şi aici Pavel a rostit „cuvântul Domnului”, lumea greco-romană, păgână, îşi trăia apogeul. Peste trei veacuri şi ea va fi complet dislocată de creştinism, iar noul Imperiu pravoslavnic va cunoaşte, cum arată Iorga, o rapidă bizantinizare şi orientalizare, fenomen care s-a datorat tocmai prosperităţii acestor oraşe. Numai că oraşele acestea prospere vor cădea, succesiv, în mâinile noilor păgâni pe care Bizanţul în declin i-a folosit la început ca mercenari. Marile eparhii ale Asiei Mici vor dispărea treptat şi e copleşitoare strângerea de inimă pe care o încerci văzând un deget al Sf. Ierarh Nicolae, episcopul de Mira-Lichiei, aşezat sub un cristal gros, nu ca moaşte de sărutat şi venerat, ci ca exponat de muzeu la acelaşi aşezământ din Antalya unde există şi o colecţie de icoane datând din secolele XVIII şi XIX şi provenind de la ultimele comunităţi creştine de pe teritoriul fostei Pamfilii... Sf. Haralambie, Sfinţii Trei Ierarhi, Naşterea Domnului, Iisus Arhiereu, Hristos şi samariteanca, lângă fântână, într-un verde-viu decor de palmieri, tipic coastei sudice a Asiei Mici... Şi, pe un fundal asemănător, Mântuitorul ducându-şi Crucea, escortat de câţiva sutaşi cu veşminte romane, dar cu mutre şi trăsături indubitabile de turci. E consolarea polemică pe care au insinuat-o la Voroneţ şi în multe alte locuri şi pictorii noştri de biserici.
Recomandările noastre
