Ceea ce se întâmplă în aceste zile la Rio de Janeiro seamănă mai degrabă cu un alt fel de război hibrid decât cu ceea ce a avut în cap Pierre de Coubertain când a reinventat Jocurile Olimpice.
Culmea e că bătăliile au început cu mult înaintea ceremoniei de deschidere, când sportivii ruşi au fost suspendaţi pe capete pentru dopaj, ceea ce a stârnit furia Moscovei mai ceva ca sancţiunile impuse de Occident după anexarea Crimeii.
Bomboana pe colivă a pus-o, acum două zile, eliminarea întregii echipe a Rusiei de la Jocurile Paralimpice, care se vor desfăşura, tot la Rio, între 7 şi 18 septembrie. Şefii Mişcării Paralimpice internaţionale nu s-au sfiit să acuze că în ţara lui Putin dopajul a devenit politică de stat. Ce a fost la gura oficialilor ruşi, nu e greu de închipuit. Preşedintele Comitetului Paralimpic Rus, Vladimir Lukin, a declarat, că suspendarea sportivilor paralimpici ruşi din cauza dopajului reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului. Iar purtătorul de cuvânt al ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, i-a ţinut isonul, pe Facebook: „Decizia de a suspenda întreaga delegaţie a Rusiei este izbitor de murdară şi de inumană. Este o trădare a înaltelor standarde ale drepturilor omului pe care se bazează lumea modernă”. Curat murdar.
Baronul Coubertain se poate considera întrucâtva răzbunat peste timp. Pentru că ruşii l-au lăsat sărac. În timpul primului război mondial, el şi-a investit tot capitalul în Imperiul ţarist, apoi au venit bolşevicii şi i l-au confiscat. Asta am spus-o aşa, de dragul istoriei şi adevărului.
Spiritul războiului şi-a văzut liniştit de ale lui şi după sosirea delegaţiilor la Rio. Cu puţin timp înainte de aprinderea flăcării olimpice, atleţii libanezi nu au vrut să urce în acelaşi autobuz care îi ducea la stadionul Maracana, cu omologii lor evrei. „Când au realizat că urmau să împartă autobuzul cu noi, membrii delegației din Liban i-au cerut șoferului să închidă ușile. Organizatorii au încercat să aplaneze conflictul și ne-au propus să mergem către stadion în grupuri mai mici, în diferite autobuze, dar m-am opus, pentru că nu era ok din punctul de vedere al securității și al modului de reprezentare. Am insistat să mergem cu autobuzul repartizat inițial, iar libanezii puteau să coboare, dacă nu le convenea. Șoferul autobuzului a deschis ușile, dar șeful delegației libaneze s-a postat în fața ei și nu ne-a lăsat să urcăm. Organizatorii au încercat să aplaneze incidentul și neau pus la dispoziție alt vehicul”, a povestit israelianul Udi Gal pe Facebook. De unde se vede că spiritul războiului e viu, iar cel al olimpismului e mort, dar neîngropat.
Nemuritoare vor rămâne imaginile cu meciul de volei pe plajă în care s-au înfruntat echipele de fete ale Egiptului şi Germaniei. Primele acoperite din cap până în tălpi, iar celelalte în bikini şi sutien. De unde se vede că de când Merkel a invitat milioanele de refugiaţi, nemţoaicelor nu le mai ajung banii nici de nişte haine decente. Apropo, pe membrii echipei refugiaţilor, debutantă la o olimpiadă, cine i-o fi îmbrăcat?
Cât dinspre delegaţia României, numai mesaje de pace. Nu bate pe nimeni. Dar important e să participi, nu-i aşa? Un prieten, fost ziarist sportiv, ne-a dat, totuşi, ieri oarece emoţii, după ce a scris mare pe Facebook: Medalie de aur pentru delegaţia României la JO de la Rio. Ajunşi la al doilea rând al postării ne-am liniştit: „Alin Petrache, preşedintele COSR, a găsit într-un vestiar o medalie de aur uitată de un înotător American”. Să sperăm că a restituit- o. Măcar gluma a fost bună!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
