Nu se poate sa ajungi la Paris si sa nu vezi cartierul modern cu zgaraie-nori, considerat ca fiind cel mai mare centru de afaceri din Europa, fara ca americanii sa aiba vreo legatura… De o parte si de alta a generosului drum pietonal vedem: hoteluri si restaurante, centre comerciale, sedii si birouri. Se ridica si "imbraca" minunat Grande Arche - Arcul futurist La Defense.
Aceasta zona de afaceri este in plina mutatie: unele turnuri se demoleaza pentru a face loc altora noi. Iar pe site-ul lor, daca ai curiozitatea sa iti bagi nasul, poti vedea ca sunt proiecte de extindere de domeniul Science Fiction. Doar in Bucuresti e pe dos. Ca la noi, la nimeni: colosi de sticla si beton aruncati aleator prin capitala, starpind fara mila ultima urma de Mic Paris…
Am stat atarnata jumatate din timp concediul asta si tare-mi place sa simt pamantul sub picioare. As fi vrut sa vedem din nou lumea de sus, dar cand ma uit la liftul sub forma de capsula care urca pe Arc, imi piere curajul.
Tocmai mie care am coborat pe scari la Tour Eiffel, m-am urcat in Roata de deasupra lumii de la Luvru, m-am invartit cu brostele testoase din Disneyland Studio sa patrund in lumea lui Nemo (mare greseala, am crezut ca-mi zboara capul, am tipat aproape continuu si nu am vazut mare lucru pentru ca am stat mai mult cu ochii inchisi)…
Ne asezam pe scari, sa ne mancam sandviciurile. Avem in fata o imagine incredibila a Parisului, pana haaat-departe, catre batranul Arc de Triumf. Langa noi – un grup de chinezi. Seamana, bineinteles, toti, unul cu celalalt. Trei dintre ei isi construiesc un zambet de vacanta. Al patrulea incearca sa ii fotografieze in timp ce sar. Unul e defazat, sare cu o secunda mai tarziu. Dar, nicio grija, repeta fara sa oboseasca si fara simtul penibilului, saritura, sperand la o pozitie „in aer”.